Liviu Vălenaș. Peștera Gruietului

Peștera Gruietului

Liviu Valenaș 1

1 Speleological Club „Z“, Wanderer Str. 27, D-90431 Nürnberg, Germany

e-mail: liviu.valenas@gmail com

Anexă la articol

Rezumat

Pestera Gruietului din Muntii Padurea Craiului, cu o lungime totala de 620 m, este resurgenta marii pesteri Hartopul Bonchii (dezvoltare: 6,668 m). Pestera Gruietului este axata pe un rau subteran lung de 225.6 m, deasupra caruia, in sectorul final, se dezvolta un etaj superior ascendent. Pestera contine si cele mai variate concretiuni, fiind din acest punct de vedere una din cele mai frumoase din Muntii Padurea Craiului.

Introducere

Pestera Gruietului este situata in versantul stang al Văii Stezelor, la o inaltime relativa de 30 m. Paraul care iese din pestera formeaza mai multe mici cascade pe depuneri de travertin, inainte de a se varsa in Valea Stezelor.

Istoricul explorarilor

In etajul superior a fost identificata de autor in anul 2019 o semnatura din anul 1936! Pestera Gruietului a fost semnalată de P. A Chappuis si R. Jeannel in 1951 sub toponimul gresit de Peştera din Valea Fleazelor, apoi de T. Orghidan şi colab. in 1965 sub cel de Peştera din Valea Şteazelor sau Peştera Poniţei. I. Viehmann, Gh. Racovita si T. Rusu au topografiat nivelul activ tot in anul1965, harta lor nu a fost publicata insa niciodata. In 1986 E. Silvestru si V. Lascu intocmesc o harta ceva mai precisa pentru 414 m. In 2014 o echipa comuna a cluburilor de speologie "Z" si "Speodava" a reluat explorarea pesterii, fiind descoperita Galeria Kovács/Merinu. In anul 2019 o echipa a Clubului de Speologie "Z" (Liviu Valenas, Alexandrina Trif si Péter Merinu) face o explorare aproape completa si intocmesc o topografie precisa pentru 620 m dezvoltare totala si +50.2 m denivelare. Harta a fost prezentata oficial la congresul european de speologie de la Sofia, Bulgaria, in Septembrie-Octombrie 2019.

Litologie, morfologie, geneza si hidrogeologie

Pestera se dezvolta in calcare jurasice, puternic diaclazate si faliate. Exceptand primii 10 m, galeria principala, parcursa de un rau subteran, este cvasi-orizontala, pana la sifonul terminal. Inainte de sifon se dezvolta insa un etaj superior, deosebit total ca morfologie de restul pesterii. El este continuu ascendent, urcand in total o diferenta de nivel de 43,6 m. Este si sectorul cel mai bine concretionat al pesterii. Cavitatea, ca resurgenta a Pesterii din Hartopul Bonchii, s-a format initial in regim epifreatic, inclusiv etajul superior. Acesta a constituit primul dren al Pesterii din Hartopul Bonchii, ulterior toata pestera a fost remodelata vados. In etajul superior se mai pastreza, seci acum, cele 5 vechi cascade mai importante. Cursul subteran care curge prin pestera nu seaca niciodata, are un debit de cativa litri pe secunda, insa la viituri poate depasi 100 l /s.

Descriere

De la un portal in panta, lat de 15,6 m si inalt de 6,6 m, dupa o scurta portiune asendenta, unde paraul formeaza mici cascade, se penetreaza in Sala de Intrare, larg luminata, cu dimensiunile de 30 x 18 x11,4 m. Sala daposteste si o colonie de lilieci. Dupa o scurta gatuire a galeriei se patrunde in Sala Mare (58 x 17 x17 m), care pe stanga prezinta o scurgere stalagmita impresionanta. Galeria incepe treptat sa devina mai mica ca sectiuni, pe partea dreapta (in sensul de inaintare spre sifon) se gasesc 4 laterale mai importante, din care una concretionata, lunga de 68,5 m. In continuare parcursul devine jos, cu tavanul coborat pana la 0,6 m inaltime. De la o mica salita cu o formatiune circulara, asemanatoare unui dovleac, dupa 23,6 m se ajunge la sifonul terminal, jos. Tentativele de plonjare a lui au esuat succesiv din cauza apei extrem de maloase. De la "dovleac", pe stanga, incepe insa un tobogan ascendent lung de 23 m, in mare panta, care conduce la un foarte frumos lac suspendat cu apa cristalina. Dupa el galeria devine joasa si dupa o verticala de 4 se debuseaza intr-o sala de 18 x 7,5 x 11,4 m. Urcarea unei uriase scurgeri stalagmitice inalta de 7 m a dus la descoperirea in anul 2014 unei galerii joase, concretionata, lunga in total de 42 m, care nu a fost explorata pana la capat. Este singurul semn de intrebare (in afara de sifonul terminal) care mai ramane in aceasta pestera. Din ultima sala, dupa doua verticale ascendente de 2 si respectiv 1.5 m se debuseaza in Sala Terminala (34 x 15 x 14 m). In stanga o galeria mai stramta, ascendenta, se bifurca in doua ramuri, terminate prin hornuri inchise, cel de 8,5 m inalatime atine cota maxima a pesterii, +50,2 m.

 

Mineralogie

Pestera contine toata gama de concretiuni clasice, iar pe tavanul si peretii etajului superior se dezvota cristalizari de calcit.

Biospeologie

Pestera adaposteste o colonie de lilieci, care in 2014 au sejurnat in Sala Mare, iar 2019 in Sala de Intrare.