Ceauşescu către Gorbaciov: România a investit în China şi America şi are de încasat 2,7 miliarde dolari de Lavinia Betea

 

Jurnalul.ro › Scînteia › Special › Ceauşescu către Gorbaciov: România a investit în China şi America şi are de încasat 2,7 miliarde dolari

Ceauşescu către Gorbaciov: România a investit în China şi America şi are de încasat 2,7 miliarde dolari

de Lavinia Betea    |    08 Dec 2009   •   00:00

 România a învestit în China şi Ame­rica şi are de încasat 2,7 miliarde de do­lari, i-a spus Ceauşescu lui Gorbaciov. Prin exces de exporturi şi sacrifi­cii de "raţionalizare" impuse ce­tăţe­ni­lor, Ceauşescu reu­şise în martie 1989 să achite integral datoria ex­ternă a României. Înşelând aşteptările ro­mâ­ni­lor, nu a slăbit însă deloc jugul pri­va­ţiunilor la care îi supusese. În de­cembrie, România avea de încasat 2,7 miliarde de dolari împrumutaţi şi învestise în SUA şi China. Iar Ceau­şescu visa să devină bancherul să­ra­ci­lor din lumea a treia.


CE PLĂNUIA CEAUŞESCU?
În vreme ce URSS şi toate celelalte ţări socialiste acumulau credite, Ceau­şescu îşi clama victoria inde­pen­den­ţei financiare. După plata datoriei, a continuat însă politica de "dezvoltare" a exportului, a menţinut cartelele alimentare şi a impus noi "economii" în programul de distribuţie a energiei electrice şi termice. Pe-atunci românii credeau că-i obligă la foame, întune­ric şi frig din cauza Casei Poporului şi noului Centru Civic al Capitalei. Iar occidentalii implicaţi în Operaţiunea Satelor Ro­mâ­neşti îşi închipuiau satele noastre gemând sub lama buldozelor şi opi­n­tindu-se în ridicarea blocurilor rurale. "Ctitorul României" credita însă din bugetul naţional investiţii străine şi alimenta altă iluzie: crearea unei bănci interna­ţio­nale pentru lumea a treia şi ţările în curs de dezvoltare. Ion Dincă (fost membru CPEx şi viceprim-ministru al Guvernului) a des­cris astfel în 1993 - în faţa comisiei se­natoriale de cer­ce­tare a evenimentelor din decembrie 1989, condu­să de Sergiu Nicolaescu -, proiectele lui Ceauşescu:

"După ce plata datoriilor noastre s-a făcut, noi am făcut o serie de propuneri care însă nu au fost luate în considerare. Exportul nostru în 1989 era de 5,9 miliarde dolari. Plătisem datoria încă din martie şi rămăseseră 3,7 mi­liarde dolari. Ceauşescu nu a aprobat decât 1,2 miliarde pentru import, pentru industrie şi populaţie, că nu mai aveam nici lame de ras, lapte praf pentru copii ş.a. şi noi am ridicat atunci problema să se mai dea un miliard din excedent pentru populaţie şi să rămână restul pentru industrie, şi să nu mai chemăm lumea sâmbăta, duminica, iar în cursul săptămânii să nu aibă de lucru. Dar s-a răspuns de mai multe ori că nu înseamnă că dacă am plătit datoriile să dăm drumul la curea şi să mâncăm tot ceea ce producem. Nu vom face aşa, a zis Ceauşescu. Mi s-a adresat direct că se va face un cont în bancă şi în fiecare an să cumpărăm tone de aur pentru a reîntregi tezaurul na­ţional al ţării. Nu s-a gândit să modifice indicatorii principali din venitul naţional. şi la Congresul al XIV-lea a spus că se va aloca 33% din venitul naţional pentru partea de dezvol­tare, partea de investiţii se făcea în dauna nivelului de trai al populaţiei".


NOU RECHIN ÎNTRE BANCHERII MONDIALI
Convorbirea avută cu gen. (r) Ion Coman, fost secretar al CC al PCR, confirmă spusele lui Dincă. "S-a ivit prilejul unei discuţii informale, cum s-ar spune azi, cu Ceauşescu, mi-a relatat dl Coman. "Tovarăşe secretar general, am plătit datoria externă, i-am zis după ce-l informasem că oamenii se plâng de frig. Daţi aprobare să se mai dea şi căldură." Ceauşescu a zis ceva a lehamite, c-o să treacă şi aşa mai departe. După o vreme, mă duc la el cu alte probleme şi îi reamintesc. "Avem acum 2 miliarde de dolari aici în ţară, zice el. Mai avem vreo 7-8 miliarde dolari în creanţe. Luăm aceste creanţe şi cu 2-3 miliarde facem o bancă cu care să împrumutăm ţările în curs de dezvoltare cu dobândă mică." Bine, i-am zis eu, facem asta dar la anul că acum... "Ei, lasă-mă, zice el, că nu-i nici o nenorocire!" Atunci a intrat în birou şi Elena Ceauşescu şi a spus "lasă nu te mai amesteca tu în treburile acestea că ai cu ce să te ocupi...".

Şi altă întâmplare lămuritoare mi-a povestit generalul Coman: "În '86-'87, a fost aici un grup de comercianţi şi bancheri din America. Eu eram de faţă, iar Ceauşescu a avut o intervenţie: «Noi nu dorim nimic de la voi dar să daţi voi numai 1% din ceea ce aţi luat din ţările sărace şi în curs de dezvoltare...». Vă daţi seama că să spui aşa ceva... deranjează şi se ţine minte! Mie mi se pare că în tot cocoloşul acesta al evenimentelor din decembrie 1989, şi FMI şi alţii care erau interesaţi au avut un cuvânt de spus. În situaţia când, pe plan mondial, băncile îşi dau seama că apare un nou rechin, sigur că vor să-i taie dinţii".


INVESTIŢII ÎN AMERICA ŞI CHINA
Istoricii vor avea mult de furcă în despărţirea realităţilor de ficţiunea economică a anilor '80. Deja reiese clar din arhive cum Ceauşescu trata România ca proprietar unic al unei uriaşe antreprize. Printre documentele puse în circuit pu­blic se află şi un raport privind "Încasarea creanţelor externe în perioada 1 ianuarie - 30 noiembrie 1987". Rezultă din el că până la capătul anului trebuiau încasaţi 753,4 milioane de dolari împrumutaţi altor guverne. Doar 451,5 milioane dolari fuseseră recuperaţi până la finele lui noiembrie. Îndatoraţi din greu ne erau Irakul, Siria, Egiptul şi Algeria.

Afaceri secrete făcea Ceauşescu şi cu partidele co­­muniste occidentale. Un protocol al Gos­po­dă­riei de partid a CC al PCR menţionează, spre exemplu, că PC din Spania fusese împrumutat, în 1983, cu suma de 1. 200. 000 dolari. Termen sca­­dent - şapte ani! Cui să-i fi rambursat spanio­lii în '90?! Alte afaceri şi planuri financiare i-a mărturisit Ceauşescu lui Gorbaciov în ultima lor discuţie avută la Moscova pe data de 4 decembrie 1989. "Noi lucrăm mult cu ţările în curs de dezvoltare şi vrem să accentuăm această tendinţă, a declarat liderul român. Avem acum posibilitatea să le acordăm chiar şi ceva credite. De altfel, acum avem de încasat 2,7 miliarde dolari de la aceste ţări (...) acestea sunt creditele acordate de România mai multor ţări în curs de dezvoltare."

Din stenograma aceleiaşi discuţii aflăm stupefiante informaţii şi despre investiţii româneşti în străinătate. "Noi importăm cărbune cocsificabil din Statele Unite ale Americii, iar cu câţiva ani în urmă am şi investit 100 de milioane acolo - suntem deci proprietari", a zis Ceauşescu. Şi mai departe: "Am investit în China în cărbune cocsificabil...".Cine a încasat creditele şi dividendele... sunt încă mari noutăţi de aflat! 

 

Nu e glumă: România lui Nicolae Ceaușescu a făcut investiții masive pe tot globul, inclusiv în SUA, China și avea de încasat MILIARDE. Proiectele au fost distruse și banii pierduți după 1990

Călin Duma Carp

03/11/2023

Nicolae Ceaușescu / Parlamentul din Sudan/ Complexul de la Skikda / Krivoi Rog

România a investit milioane de dolari, dar și expertiză și know-how, în toată lumea, înainte de 1989.  Aceste investiții erau gândite de Nicolae Ceaușescu să asigure influență pentru țara noastră în aceste zone ale lumii, dar și venituri de miliarde de dolari.

Din păcate, în loc să fie valorificate, guvernele post 1989 au realizat un adevărat jaf național.

Un oraș întreg construit de români în Ucraina

România a fost unul dintre acționarii Combinatului de Îmbogățire a minereurilor acide din Ucraina de la Krivoi Rog (foto sus, dreapta).

În cazul acestui proiect, România se angaja să realizeze 26,7% din valoarea investiției, echivalentul a peste 700 milioane dolari la vremea respectivă în anii 80. Aceasta era cea mai mare investiție a României peste hotare. Combinatul urma sa devina cel mai mare furnizor de minereu-pelete-pentru siderurgia românească, îndeosebi pentru Sidex Galați.

Puțini știu, însă, că pe lângă pe lângă utilajele grele din combinat, românii au construit un adevărat la oraș la Krivoi Rog. Specialiștii români au construit blocuri de locuințe, școli și grădinițe pentru ucrainenii din Krivoi Rog.

Computerul central al combinatului era și el românesc. Din păcate, lucrările la combinat au fost abandonate pe fondul căderii URSS, iar guvernele românești de după 1989 nu s-au mai arătat interesate de recuperarea investiției.

În 2005, o analiză a Săptămânii Financiare nota că în contextul pieței oțelului de-atunci, produsele de la Krivoi Rog ar fi fost perfecte pentru Combinatul de la Galați.

100 de milioane de dolari investiți în SUA și China!

În anul 1978, Nicolae Ceaușescu vizitează pentru a doua oară, ca președinte al României, Statele Unite ale Americii.

Acolo, președintele Jimmy Carter i-a făcut o propunere fabuloasă și unică în același timp, având în vedere că România făcea parte, cel puțin oficial, din blocul țărilor comuniste: listarea economiei țării noastre la bursă.

Istoricul Cristian Troncotă a cercetat arhivele și a aflat că Jimmy Carter i-au spus lui Ceaușescu că economia României valora, atunci, 170 de miliarde de dolari. Investițiile americane s-ar fi făcut atunci după formula 51% România – 49% SUA.

Ceea ce se știe mai puțin este că până să investească americanii în România, fie ea comunistă sau nu, a investit România în SUA!

În 1989, Ceaușescu îi spunea în discuția pe care a avut-o cu Mihail Gorbaciov pe 4 decembrie, că România a investit câte 100 de milioane de dolari în SUA și în China.

„Noi importăm cărbune cocsificabil din Statele Unite ale Americii, iar cu câțiva ani în urmă am şi investit 100 de milioane acolo – suntem deci proprietari”, a zis Ceaușescu, conform stenogramei oficiale. Și mai departe: „Am investit în China în cărbune cocsificabil…”.

Șansele ca Nicolae Ceaușescu să fi mințit sunt mici, dată fiind importanța interlocutorului și a subiectului, care ar fi știut imediat dacă nu e adevărat. Ce s-a întâmplat cu participația românească din minele din SUA, doar Securitatea știe…

Rafinării în Siria, hidrocentrale în Algeria, construcții majore în Sudan

Toate acestea au fost realizate de către România lui Ceaușescu, înainte de 1989. Relația cu Siria a fost una privilegiată.

Rafinăria de la Banyas, fabrica de fosfați de la Homs, fabrica de ciment de la Sheikh Said, rețele electrice, de transport gaze, sute de clădiri publice (școli, dispensare, sedii administrative) și peste 27.000 de hectare din bazinul Eufratului care au fost redate agriculturii sunt doar câteva dintre elementele infrastructurii Siriei realizate cu bani, tehnică și consultanță românească în perioada 1972- 1989.

O situație asemănătoare s-a petrecut și cu Algeria. România a livrat patru instalații de foraj pentru exploatarea țițeiului, iar după ce partea algeriană a fost mulțumită, au cerut și o echipă de consultanță. Prima echipă de 35 de specialiști a ajuns în 1968. În 1969 au mai solicitat 70 de specialiști români.

România s-a implicat și în proiectele miniere algeriene.Geologii români prospectau resursele de cupru, minereu radioactiv, sare şi marmură. Algerienii au solicitat 10 specialiști pentru noile edificii din capitală şi participare la construcția a patru fabrici de cărămidă. Pentru supraînălţarea barajului Ksob au cerut 65 de ingineri. Românii s-au implicat și în dezvoltarea complexului petrochimic de la Skikda (foto sus).

Țara noastră a vândut în Algeria mașini „Dacia”, „ARO” și 200 de tractoare, încasând 30 de milioane de lei valută. Ceaușescu țintea 100 de milioane de dolari, valoarea schimburilor comerciale.

În Sudan, românii au construit clădirea Parlamentului (Adunării Naționale) din Khartoum. Edificiul, folosit până astăzi, a fost proiectat de arhitectul român Cezar Lăzărescu, în stilul socialist al vremii (foto).

Pe lângă Parlament, românii au mai construit fabrici, instalații petroliere, clădiri pentru instituțiile statului, case. De altfel, Sudanul încă datorează României peste 169 de milioane de dolari.

Libia: Ceaușescu a obținut un zăcământ uriaș pentru România, Guvernul Văcăroiu l-a dat pe nimic

Cu Libia, situația este simptomatică pentru jaful național de după 1990: Ceaușescu a construit școli și drumuri, iar în schimb a primit dreptul să exploatăm uriașul zăcământ Murzuk.

Acest zăcământ valorează miliarde de dolari, adăpostind de două ori mai mult țiței decât în tot subsolul României. Guvernul Văcăroiu l-a vândut în 1992, gigantului spaniol Repsol, pentru suma derizorie de 85 de milioane de dolari. Practic, mai puțin decât au costat școlile și drumurile construite de Ceaușescu în Libia.

Investițiile din Maroc, Cuba, Guineea, Mozambic, Nigeria sau Congo nici nu le mai numărăm.

Acum trei ani, guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, afirma că în 1990, România avea de încasat peste 2,7 miliarde de dolari de pe urma investițiilor făcute de Ceaușescu în străinătate.

Dintre acestea, care s-ar fi putut obține măcar influență economică în aceste țări, statul român democratic nu a obținut mai nimic. Mai rău, Clubul de la Roma, cel care ne obliga să plătim toată datoria externă în anii 80, a „sfătuit” Bucureștiul să ierte de datorii aceste țări.

Astfel că Guvernele de la București au șters datoriile cu buretele. Chiar și așa, după acest jaf național, România mai are de încasat 900 de milioane de dolari de pe urma investițiilor lui Ceaușescu în străinătate.

România are, în 2023, o datorie externă de aproape 100 de miliarde de euro…