Epilog la Operatiunea Targu Mures. O Plangere Penala
niciodata finalizata, “gratie” galagiosului PSD de azi, urmasul FSN.
DOCUMENTUL generalului maior (r) ION SCRIECIU
March 20th, 2010 VR 3 Comments »
Plîngerea penală împotriva dlui Sütő András si altii, făcută de către generalul maior(r) Ion Scrieciu:
Către Procuratura Generală, Bucureşti,
Dlui Procuror general ROBU,
Subsemnatul, parte vătămată, SCRIECIU ION.
general maior (r) domiciliat în Tg.-Mureş, judeţul Mureş, B-dul 1 Mai
nr. 37, prin reprezentantul meu legal, cu onoare vă înaintez prezenta
PLÎNGERE PENALA împotriva D-lui SÜTŐ ANDRAS, domiciliat în Tg.-Mureş,
str. Mărăşeşti nr. 36, precum şi împotriva unui grup de persoane care au
fost implicate în evenimentele ce s-au petrecut în Tg.-Mureş în zilele
de 15—20 martie 1990.
Din grupul sus menţionat fac parte următorii:
1. Király Károly — din Tg.-Mureş; 2. Kincses Elod — din Tg.-Mureş; 3.
Jakabfi Attila din Tg.-Mureş; 4. Tokes Laszlo; 5. Tokes András; 6.
Veres Estera — de la Fabrica de mănuşi Tg.-Mureş; 7. Un grup de
aproximativ 200 de oameni din comunele Sărăţeni – Sovata, condus de ing.
Biro Imre de la fabrica „Electromureş” din Tg.-Mureş; 8. Fosta
conducere a UDMR; 9. Conducerea Fabricii de pîine, Abatorului şi
Fabricii de Zahăr din Tg.-Mureş; 10. Alte persoane înarmate cu bîte,
topoare, furci, cuţite, lanţuri, bile, sticle incendiare, aduse cu
autovehicole din localităţile apropiate (Sîngeorgiu de Mureş — de la
cetăţeanul Nagy Odon).
Vă rugăm ca după cercetarea probelor în cauză, să dispuneţi
trimiterea în judecată a persoanelor susmenţionate, pentru săvîrşirea
următoarelor infracţiuni:
1. instrucţiunea de denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 din cp. săvîrşită numai de învinuitul Sütő András;
2. infracţiunea de instigare publică şi apologie a infracţiunilor,
prevăzută în art. 324 cp. (instigare a populaţiei maghiare împotriva
populaţiei române).
3. infracţiunea de profanare de monumente, prevăzută de art. 319 cp. (Avram Iancu, N. Bălcescu, biserica din Iobăgeni).
4. infracţiunea de ultraj cu violenţă, prevăzută de art. 239 cp.
(lovirea şi rănirea ofiţerilor care participau la oprirea conflictului).
5. infracţiunea de instigare la genocid, prevăzută de art. 357 lit. „a” şi „b” cp. (4 morţi, 245 răniţi).
6. infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 al. 4 cp. (4 familii de cetăţeni români din Sovata).
7. infracţiunea de distrugere în paguba avutului obştesc, care a avut
consecinţe deosebit de grave (cîteva milioane de lei), prevăzută de art.
321 al. 3 cp. (hotel „Grand”, maşini incendiate, alte instituţii).
8. infracţiunea de abuz în serviciu, prin îngrădirea unor
drepturi-prevăzută de art. 247 cp. (alungarea românilor din instituţii, a
copiilor români din şcoli, a organelor de ordine).
9. infracţiunea denumită „acte de diversiune”, prevăzută de art. 163 cp. (incendierea unor mijloace de transport).
10. infracţiunea de sabotaj, prevăzută de art. 164 cp. (ocuparea Fabricii de pîine, Abatorului şi Fabricii de Zahăr).
11. infracţiunea de furt de arme şi muniţii şi nerespectarea regimului
armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 208 al. 1, 224 cp., 279 cp.
12. infracţiunea de subminare a puterii de stat, prevăzută da art. 162
al. 2 cp. (ocuparea prin forţă a sediilor CPUN — judeţul Mureş şi
Poliţiei din Judeţul Harghita).
13. infracţiunea de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de
art. 189 cp. (sechestrarea subsemnatului în sediul CPUN. timp de 16
ore).
14. infracţiunea de ţinere a unui miting neautorizat. Pretenţiile civile le voi formula la timpul oportun.
MOTIVE
Vă înaintez prezenta plîngere penală, ca urmare a acuzaţiilor grave, calomnioase, pe care mi le aduce dl. Sütő András.
Precizez de la început că plîngerea mea nu se adresează populaţiei
maghiare din România, ci are drept scop aducerea în faţa justiţiei a
unui grup de extremişti maghiari, care în perioada 22 dec. 1989 — 21
martie 1990, sprijiniţi puternic din afara ţării, au făcut mult rău,
atît românilor cît şi maghiarilor din Ardeal, aducînd mari prejudicii
statului român şi tinerei democraţii.
În perioada amintită, făcînd parte din CFSN şi apoi din CPUN, judeţul
Mureş, am îndeplinit funcţia de prim-vicepreşedinţe, iar după cooptarea
lui Király Károly în organul central, pe aceea de preşedinte al CPUN
judeţean Mureş.
In această, funcţie, împreună cu membrii consiliului şi biroului
judeţean al CPUN, am depus eforturi deosebite pentru a menţine un climat
de bună înţelegere şi cooperare cu reprezentanţii populaţiei maghiare
şi pot să afirm că, la o bună parte din membrii consiliului, de origine
maghiară, am găsit spirit de conciliere, toleranţă, răbdare şi
înţelepciune.
Din păcate, nu aceeaşi înţelegere au arătat-o numiţii Sütő András,
Király Károly, Kincses Elod, Jakabfi Attila, Tokes András, alţi membri
din fosta conducere a UDMR, care deţineau, şi unii mai deţin încă,
funcţii de conducere în UDMR sau în organele de stat.
În acest context, numitul Sütő András, care deţinea funcţia de
preşedinte UDMR a avut rolul principal în instigarea populaţiei maghiare
împotriva statului român.
Precizînd că luptă pentru „drepturile naţionalităţii maghiare”, grupul
citat a instigat grupuri de extremişti ai minorităţii maghiare din Tg.
Mureş la săvîrşirea infracţiunilor arătate mai sus.
În cursul acţiunilor întreprinse, participanţii, înfierbîntaţi de alcool
şi înarmaţi cu bîte, răngi etc, au lansat lozinci ca: „Moarte
românilor!”, „Jos statuia lui Avram Iancu” „Români părăsiţi
Tîrgu-Mureşul, Gheorgheniul, Miercurea-Ciuc, altfel veţi plăti cu
viaţa!” etc. Aceste acţiuni au fost pregătite cu mult înainte de 22
decembrie 1989, iar după 22 decembrie 1989; planul a fost pus în
aplicare, desfăşurîndu-şi acţiunile în toată amploarea lor.
În luna decembrie 1989, un post de radio din SUA a transmis un mesaj al
emigraţiei maghiare din SUA, din care reţinem: „Ardealul trebuie luat:
• pe calea tratativelor;
• prin federalizare;
• prin forţa armelor”.
În jurul datei de 1 februarie 1990 Király Károly a făcut o declaraţie în
CPUN, pe cît de provocatoare pe atît de instigatoare şi ameninţătoare:
„La Tîrgu-Mureş situaţia este explozivă. Poate să degenereze în lupte
armate: maghiarii fac grevă la „Bolyai”: agitaţia între maghiari o fac
foştii activişti şi securiştii”.
După această dată, Király Károly se „internează” în spital la Budapesta,
de unde conducea acţiunile grupurilor din Ardeal. De trei ori pe
săptămînă circulau curieri care duceau informaţii la Budapesta şi
aduceau de acolo instrucţiuni — pentru grupurile de luptă. Nu
întîmplător, dl. Veresstoy Attila, la Conferinţa UDMR a afirmat că „de
minoritatea maghiară a deplâns că disensiunile etnice din Tg. Mureş nu
au degenerat în război civil”. Iar dl. Szocs Geza a pretins, în aceeaşi
conferinţă a TDMR: „Cerinţa de a vedea în evenimentele de la Tg.-Mureş
nu o înfrîngere, ci o victorie, nu un sfîrşit, ci un început”.
Aceste declaraţii ameninţătoare au afectat puternic starea de spirit a
populaţiei române. Luînd la cunoştinţă şi de actele barbare săvîrşite de
extremiştii maghiari în judeţele Harghita şi Covasna, mulţi români au
intrat în panică. S-au pus întrebări dacă statul român poate să-i
protejeze împotriva acestor terorişti. Multe familii şi-au exprimat
intenţia să părăsească judeţul.
Pe 10 martie, UDMR a ţinut un miting neautorizat în faţa sediului UDMR
unde a vorbit Sütő András. În cuvîntul lui, a făcut chemări
instigatoare, antiromâneşti, către populaţia maghiară. în ziua de 20
martie — în jurul orei 10 — în piaţa mediului judeţului au venit în jur
de 12000—15000 de manifestanţi maghiari. Cereau „drepturi” şi rechemau
prezenţa în faţa lor a domnului Iliescu. Le-am cerut să trimită în sediu
o delegaţie. După sosirea delegaţiei, împreună cu o parte din membrii
biroului, am început discuţiile. Între timp, la capetele străzilor au
apărut grupuri de manifestanţi români şi, în jurul orei 12,00. au
început primele ciocniri.
Forţele de ordine, circa 100 de poliţişti, care iniţial erau plasaţi între demonstranţi, s-au retras.
Precizez că nu cunosc cine a chemat pe manifestanţii români. Din
balconul sediului am făcut apeluri prelungite către manifestanţii români
să se retragă, după care să se retragă şi manifestanţii maghiari.
La ora 14,00, grupuri de maghiari înarmaţi cu bîte au forţat sediul CPUN
şi l-au ocupat. Erau conduşi de Kincses Elod si de Jakabfi Attila. Tot
personalul din sediu a fugit. Personal, am rămas la post în legătură
directă cu preşedintele, cu ministrul apărării naţionale şi comandantul
garnizoanei Tg. Mureş.
Din balconul sediului, Kincses Elod, Jakabfi, Veres — făceau apeluri:
„Aici şi acum”! „Acum ori niciodată!” „Ţigani murdari de hodăceni şi de
la Vatra”, „Maghiari nu plecaţi că vin secuii!” etc.
În biroul în care lucram, eram păzit de cîţiva bărbaţi cu topoare şi de
trei femei, din care una se numea Veres (de la Fabrica de mănuşi). Mi
s-a spus că nu pot pleca, că dacă mor ei mor şi eu. Să aduc repede
armata.
Primele subunităţi ale armatei au realizat dispozitivul pe 20 martie la
ora 18, în scopul de a separa pe combatanţi. Forţele suplimentare,
trimise de M.Ap.N., au sosit pe 21 martie ora 02,00, iar dispozitivul de
apărare al sediului a fost realizat pe 21 martie la ora 6,00. în timp
ce vorbeam la telefon, una din femei asculta convorbirea (vezi caseta
video). în acest timp, cei care au pătruns în sediu au început să
baricadeze uşile de la intrare, precum şi uşile care comunicau către
coridoare. Cei de afară au început să construiască baricade în jurul
sediului.
În jurul orei 18,00 au încercat să pătrundă în sediu col. Rădulescu, de
la CPUN, şi lt. col. Chelaru, de la Ministerul Apărării Naţionale. Ambii
ofiţeri au fost molestaţi şi loviţi, primind lovituri grave la cap şi
pe corp, ca urmare fiind internaţi în spital. Pe 21 martie, ora 10, a
fost înjunghiat maiorul Solovăstru Oliviu, de către un extremist
maghiar. La ora 21,15, în 20 martie au sosit de la Sărăţeni, Sovata 4
autobuze şi 3 turisme; au parcat în spatele Liceului „Al. Papiu Ilarian”
şi au debarcat aprox. 200 de persoane, înarmate cu bîte şi răngi. S-au
organizat pe grupuri de luptă şi s-au îndreptat spre centrul oraşului.
Erau conduse de inginerul Biro Imre de la fabrica „Electromureş” şi de
unchiul acestuia. Aceştia au cutreierat oraşul pînă la ora 4,00, în ziua
de 21 martie, cînd s-au retras. Ing. Biro a declarat: „Am învins pe
români”
Unul din autobuze a fost oprit de o patrulă militară condusă de lt. col.
Oprea. În urma acţiunilor acestui grup şi a altor grupuri au fost ucise
4 persoane şi rănite 245.
De asemenea, au fost provocate daune în avutul obştesc la Hotel „Grand”
şi la alte instituţii, în valoare de cîteva milioane lei.
Evenimentele de la Tîrgu-Mureş au fost precedate de acţiuni teroriste
duse împotriva populaţiei române din judeţele Covasna şi Harghita care
s-au soldat cu morţi şi răniţi, incendierea caselor unor cetăţeni români
din Sovata, alungarea românilor din întreprinderi şi instituţii, precum
şi a elevilor români din şcolile mixte.
În localităţile din jurul municipiului Tîrgu-Mureş la intrări şi ieşiri,
maghiarii au instalat pichete de pază care să nu permită intrarea în
oraş a românilor; la Sîngeorgiu de Mureş pichetul instalat a oprit
maşini şi i-a maltratat pe cetăţeni.
La multe întreprinderi din oraş şi în localităţi apropiate, maghiarii au
confecţionat arme artizanale, în podurile unor instituţii şi în pivniţe
erau depozitate sticle incendiare.
Alte date doveditoare ale săvîrşirii infracţiunilor arătate mai sus. se
găsesc în dosarul întocmit de organele de Poliţie ale judeţului Mureş,
de organele Procuraturii Judeţene Mureş şi Procuraturii militare. De
asemenea, Poliţia Judeţului Mureş dispune de o casetă video pe care au
fost înregistrate secvenţe în care se recunosc şi alte persoane
participante direct la săvîrşirea infracţiunilor.
CERERE SPECIALĂ
Dat fiind faptul că judecătorii şi procurorii din Tg.-Mureş de
naţionalitate română sînt permanent ameninţaţi direct sau indirect de
către grupurile de extremişti maghiari, rog să delegaţi procurori din
alte judeţe care să ancheteze. Cu onoare,
General — maior (r) ION SCRIECIU
În sprijinul acestei „PLÎNGERI” sînt sute de declaraţii documente şi
imagini din care rezultă clar caracterul “puciului” pregătit şi
organizat din timp pentru formarea triunghiului de forţă iredentist
maghiar, în inima României, pentru a se ajunge dinăuntru la regiunea
autonomă maghiară, impusă de varianta Stalin-Groza, variantă care era
totuşi mai bună decît „varianta Molotov-Kadar”, care doreau să
autonomizeze tot Ardealul şi ulterior să ducă la desprinderea întregii
Transilvanii de la pieptul mamei străbune România!
https://www.tirgumureseanul.ro/detali-stire/lista/home/articol/in-memoriam-generalului-maior-r-ion-scrieciu.html
EXCLUSIVITATE Roncea.ro. 20 martie 1990: IMAGINI
BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ.
Jurnalul corespondentului TVR Dorin
Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (I)
March 19th, 2010
VR
3
Comments »
20
martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ
Pagini
de jurnal (fragmente)
Orice jurnal personal este scris cu dorinţa
secretă, neexprimată sau cel puţin subconştientă, că odată şi
odată va ajunge sub ochii cititorului. Nici acesta nu face excepţie.
Ca orice jurnal, este subiectiv. Există lucruri, puţine ce-i drept,
pe care astăzi le-aş interpreta poate altfel. Unele nedumeriri s-au
clarificat între timp, dar întrebările, ca şi răspunsurile,
rămîn la fel de dureroase şi neliniştitoare.
21 decembrie 1989
Ora 18. (…) Acum sînt în faţa Comitetului
Judeţean de Partid cel puţin 10.000 de persoane. Se scandează !
„Jos dictatorul!”, „Libertate!”, „Pentru copii!”, „Sîntem
fraţi”…
Ora 20. Se trage în aer cu gloanţe trasoare.
Mulţimea fuge, apoi se regrupează. Se scandează în continuare.
Cel mai impresionant răsună „Pentru copii!”. E cutremurător,
nu credeam să apuc clipa asta. (…)
22 decembrie
Ora 9. În faţa „judeţenei” s-au strîns cel
puţin 20.000 de oameni. Disperaţi şi dezlănţuiţi. Se spune că
ieri seară au fost împuşcate vreo 15 persoane. Filmez, din
fereastra unei clădiri de peste drum de judeţeana de partid.
Mulţimea mă priveşte cu suspiciune. Unii cu ostilitate. Soldaţii
la fel. Mi-e cumplit de frică.
Ora 12. Se trage ultima salvă. În aer, de bucurie:
Ceauşescu a fugit! Mai multe gloanţe de înfig în zid la cîţiva
metri de mine. Lumea se îmbrăţişează. Filmez şi plîng.
Ora 13. Pe ferestrele Comitetului Judeţean oamenii
continuă să arunce portrete ale lui Ceauşescu şi tot felul de
cărţi cu coperte roşii. Se ţin discursuri. Brusc, încerc o
senzaţie stranie, apoi înţeleg: sînt în limba maghiară. Or, tot
ce se scandase pînă atunci se scandase în limba română! Este
aclamat frenetic Kiraly Karoly. Trimit pelicula filmată la București
cu rapidul de seară.
(…) Mulțimea a intrat în studioul 4 al
televiziunii! Revoluția, sau ce-o fi ea, se transmite în direct.
Coordonator este Teodor Brateș, redactorul-șef de la Actualități,
cel care în urmă cu câteva săptămîni încă îmi dicta mie și
tuturor corespondeților județeni frazele pe care trebuia să punem
în gura secretarilor de partid și de sindicat. Cele cu oamenii
muncii care însuflețiți de politica partidului și de inițiativele
tovarășului Ceaușescu expuse la ultima plenară vor depăși
planul cu nu știu cît la sută. (…)
23 decembrie.
(…) Seara stăm lipiţi de televizor. Se transmite
ceea ce am filmat. Imagini de la Tîrgu–Mureş în timp ce se
comentează revoluţia de la Braşov! Îmi vine să urlu. Telefoane
de protest de la prieteni.
(…) La TVRL, pe post, ambasadorul Ungariei la
Bucureşti. Petre Popescu, crainicul, care citeşte traducerea, se
opreşte la un moment dat deconcertat: în text e vorba de „poporul
maghiar din Transilvania”. Reia corectînd: „minoritatea
maghiară”. Peste cîteva momente, o „greşeală” asemănătoare:
„popoarele din Transilvania”. Corectează din nou.
24 decembrie.
Plec cu colegul meu Dominik Füzesi, un maghiar cît
100 de români, care are grijă de mine ca de un frate mai mic, la
Alba Iulia. Pe drum, nenumărate cordoane militare şi puncte de
control. Filmez pe un deal situat deasupra unui depozit militar
rămăşiţele carbonizate ale elicopterului cu care, în noaptea de
23 decembrie, generalii Nuţă şi Mihalea, arestaţi la Deva, erau
duşi la Bucureşti. A fost doborît cu o rachetă sol-aer, se pare.
Pe Televiziunea Română Liberă, Géza Domokos
anunţă formarea Uniunii Democratice a Maghiarilor din România,
reprezentantă a „poporului maghiar din Transilvania”. Nu-l mai
corectează nimeni…
25 decembrie.
Astăzi s-a născut Cristos. Tot astăzi, Anticristul
a murit. Mai exact, a fost împuşcat. Ciudate şi ironice sînt
coincidenţele istoriei. (vezi şi 23 august 1939 şi 23 august 1944)
28 decembrie.
(…) Odorheiul Secuiesc. Aflu despre miliţienii
omorîţi la Cristur, Dealu, Zetea. Români şi unguri. Filmez
ruinele sediului miliţiei. Mi se povesteşte. Cumplit! De unde atîta
bestialitate? Faptul ca omul e singurul animal care omoară din
plăcere nu se susţine ca explicaţie. Primăria municipiului
Odorheiul Secuiesc. Inscripţiile în limba română au dispărut.
Toate sînt acum în limba maghiară. Probabil pentru că, aşa cum
ne-a demonstrat pastorul Tőkés, limba română a fost un instrument
de opresiune. „Est modus in rebus”. Cum s-o fi traducînd în
maghiară: „Mindennek van egy mertéke”? Există totuși o măsură
în toate…
Eu, care de obicei, vorbesc cu plăcere limba
maghiară, pe care o ştiu aproape la nivel de limbă maternă, mă
simt jignit şi vorbesc exclusiv în limba română.
Din acest motiv, făcînd antecameră la domnul
Kolombán Gábor – preşedintele FSN local, unde se vorbeşte în
limba maghiară – aflu în acest fel o mulţime de lucruri
interesante: Ardealul va deveni autonom. Ba chiar că Odorheiul
Secuiesc va deveni capitala unui viitor judeţ aflat sub jurisdicţia
„patriei-mamă” etc. Dl. Hosszu Attila, care emite aceste
elucubraţii, nu spune cum se va rezolva problema, dar e optimist.
Se pare că primul pas a fost făcut: s-a scos placa
de marmură cu inscripţia „Glorie eternă ostaşilor români” de
pe monumentul din localitate. Trecem şi pe la spital. Sosesc de zor
maşini cu ajutoare din străinătate. Coordonează acţiunea domnul
Levente şi nu mai ştiu cum: mustaţă zburlită, haină lungă de
piele, scund şi autoritar, plin de importanţă. Întrerupe discuţia
pe care o am cu unul dintre medici. Deocamdată hotărăşte: atît
medicamentele cît şi manualele şi cărţile vor fi descărcate
aici. Peste cîteva zile urmează să sosească şi maşinile de
tipărit sau de copiat. Filmez. „Hai să plecăm de aici, avem
copii. Să nu se prindă nimeni că eşti român” îmi şopteşte
colegul Füzesi. Ieşim. Peste drum, ruinele Miliţiei. De altfel,
aproape peste tot în judeţul Harghita sediile sau posturile de
miliţie au fost atacate, devastate sau incendiate. Printre excepţii
– Topliţa, oraş cu populaţie majoritar românească. Mă întorc
la Tîrgu-Mureş obosit şi, mărturisesc speriat.
30 decembrie 1989
Mă întîlnesc cu Kovács S. – prieten al familiei
„Aşa nu se mai poate – îmi spune. Vrem drepturi!” . „Ce
drepturi? Îl întreb. Mă priveşte surprins şi încurcat.
Definiţie: „Opinia publică este un fenomen
psiho-social care desemnează opţiunile unui public într-o anumită
chestiune la un moment dat.” Întrebare: cine, cum şi de ce are
interesul să influenţeze opinia unui anumit public la un moment
dat?
4 ianuarie 1990
Sînt informat telefonic că în judeţul Harghita,
în urma evenimentelor orientate tot mai pronunţat împotriva
populaţiei româneşti, s-a format un comitet de autoapărare
constituit din jurişti, ingineri, muncitori, militari, profesori. În
cadrul unor întrevederi separate, o delegaţie a comitetului a
prezentat stările de lucruri din judeţ domnilor Dumitru Mazilu,
prim-vicepreşedinte al FSN (?), şi domnului Károly Király (*),
prim-vicepreşedinte CFSN, numit de dl Ion Iliescu al doilea om în
stat, apelînd la stabilirea unor măsuri pentru instaurarea unui
climat de ordine, linişte şi încredere.
5 – 10 ianuarie 1990
Continuă la Televiziune sarabanda adeziunilor, a
luărilor de poziţie, etc. Psiho-sociologii trăiesc vremuri
interesante, fără îndoială. Ca noi toţi de altfel. Şi febra
contestării „şefilor”, a cadrelor de conducere, în general, e
în noi. Criteriile sînt cel mai adesea tulburi sau tulburate. La
Sovata a ajuns primar domnul Gáll, posesor a unui frumos cazier:
delapidare, fals intelectual, uz de fals intelectual. Nu e singurul.
Primar maghiar să fie… Încă o dată se dovedeşte că nu există
ţambalagiu atît de neîndemînatic încît să nu reuşească să
scoată cîteva sunete ciupind coarda naţionalismului. (vezi
declaraţiile publice ale dr. Sallo de la I.B.C. Sovata: Ardealul
pămînt unguresc etc.). În consecinţă, la Sovata a fost înfiinţat
un sindicat pe criterii etnice. Ca şi la Poşta Tîrgu-Mureş de
altfel…
12 ianuarie 1990
Ce jalnică e imitaţia! După exemplul celor din
Capitală, şi la Tîrgu-Mureş s-au adunat în faţa Primăriei vreo
500 de oameni. Vor „Jos comunismul!” iar unii mai vor ceva:
Ardeal autonom. Nici mai mult nici mai puţin! Încearcă să-i
potolească domnul Elöd Kincses. Pare un tip rezonabil. (E. K. a
fost campion la 100 m plat al României prin anii ….).
13 ianuarie 1990
Se vorbeşte tot mai insistent despre o posibilă
separare a şcolilor pe criterii etnice. Soţia mea – născută şi
trăită în Bucureşti, ea însăşi profesoară, îmi reproşează
ca am adus-o în mijlocul acestui viespar. Unii dintre colegii
maghiari n-o mai salută. Secţia maghiară a Studioului de radio
Tîrgu-Mureş nu contribuie cu nimic la calmarea situaţiei.
Dimpotrivă…
15 ianuarie 1990
Profesorul Florin Oproiescu mă anunţă că are
informaţii sigure de la Ministerul Învăţămîntului că la
întîlnirea de ieri a reprezentanţilor UDMR cu ministrul adjunct
Attila Pálfalvi s-a cerut şi a fost aprobată separarea claselor
române de cele maghiare la liceele „Papiu Ilarian” şi „Bolyai
Farkas”. Hotărîrea ar fi fost luată în lipsa reprezentanţilor
cadrelor didactice române din Tîrgu-Mureş. Nu a fost consultat
Inspectoratul şcolar judeţean iar delegatul trimis în numele UDMR,
inspectorul şcolar Ernest Farkas, nu a informat corect Ministerul.
Trăiască politica faptului împlinit!
18 ianuarie 1990
Sînt informat ca la şedinţa de ieri (de parcă eu
aş putea filma ieri!) cadrele didactice române de la Liceul
„Bolyai” au respins, în plenara consiliului profesoral, ideea de
separare pe criterii etnice ca străină idealurilor Revoluţiei din
decembrie. Aceasta e poziţia oficială. În particular mi se
explică, de fapt, că deranjează maniera sau, mai bine zis, lipsa
de manieră cu care sînt trataţi profesorii şi elevii români
dintre care unii s-au simţit, încă din clasa întîi la acest
liceu, „ca nişte leproşi”.
19 ianuarie 1990
178 de elevi maghiari de la „Papiu” şi „Bolyai”
care pînă acum au urmat, nesiliţi de nimeni, cursurile în limba
română , să treacă în clase de limba maghiara. Chiar şi elevi
din clasa XII-a, cu riscul de a-si compromite bacalaureatul şi
admiterea! Întrebare: cine incită şi de ce? Oricum, indiferent de
răspuns, prin formarea a 7 noi clase maghiare elevii români vor
trebui să plece.
23 ianuarie 1990
Bucureşti
Îi informez pe colegii de la redacţia maghiară
despre ce se întîmplă în şcolile din Tîrgu-Mureş, despre
încercarea de a da afară peste noapte elevii români de la liceul
„Bolyai”, despre faptul că elevii maghiari de aici au aruncat cu
bulgări de zăpadă în profesorii români, etc. Atît Boros Zoltan
cît şi Simonfi Katalin resping „de plano” ceea ce le relatez.
Intervine colegul Fuzesi care confirmă spusele mele. Cei doi sînt
încurcaţi. Le propun ca, împreună cu redacţia social-educativă,
să organizăm o masă rotundă cu intelectuali români şi maghiari
pentru clarificarea poziţiilor şi intenţiilor. Sînt de acord.
Petrovici, redactor-şef la „social-educativ” şi Vartan
Arachelian găsesc ideea foarte bună.
24 ianuarie 1990
Dl. Ivanovici din partea FSN îmi mijloceşte o
întîlnire cu prof. Dumitru Mazilu, prim vicepreşedinte al
Consiliului FSN, de altfel cunoştinţa mai veche. Atacat violent de
„România Libera”, domnul profesor pare deprimat. Asculta destul
de absent ceea ce ii relatez: atmosfera din Mureş şi Harghita, date
complete, nume, situaţii. Găseşte buna ideea cu masa rotunda. Îl
căută pe Domokos Geza la telefon, nu-l găseşte. Mă trimite la
domnul Bitay Odon – şeful comisiei pentru naţonalităţi a
FSN-ului. Ii relatez situaţia de la Liceul „Bolyai”. Îmi
răspunde textual: „Da, am stat de vorba cu generalul Scrieciu şi
mi-a spus ca elevii români au scris pe zidul liceului „VA OMORÎM
DACĂ NE DAȚI AFARĂ”. N-am prezenta de spirit să mă ridic şi
să plec fără sa-l salut.
27 ianuarie 1990
Ştirile după unii, după alţii zvonurile, despre
atrocităţile din zona Odorheiului circula tot mai insistent. Doua
lucruri certe: mai mulţi intelectuali români, îndeosebi profesori,
au plecat de aici. Pe de alta parte, Odorheiul Secuiesc riscă să
sufere un fel de blocadă economica.
29 ianuarie 1990
La emisiunea în limba maghiară, Ministrul adjunct
Palfalvi – bine cunoscut nomenclaturist – ilustrează cu succes
principiul „Itt es most” – Aici şi acum. Nu e singurul. După
revoluţie cam toata lumea vrea să obţină ceva „aici şi acum”,
sau cum se spunea în urmă cu 2000 ani „hic et nunc”. Se pare că
„marile idei” se reîntîlnesc peste milenii. Oricum, lucrul
dracului psihologia umană…
30 ianuarie 1990
Elevii maghiari de la liceul „Bolyai” au intrat
în grevă. Vor separarea imediată.
31 ianuarie 1990
Miercurea Ciuc. Intervin la
Procuratura judeţeană . Lucrurile par să se lămurească. Cel
puţin pentru mine. în 22 – 23 decembrie n-a fost vorba atît de
uciderea unor miliţieni pentru ca erau români – de altfel, din
cei 6 – 2 erau maghiari – cît de lichidarea lor ca simbol al
autorităţii statului român în aceste locuri. Doamna procuror
Maria R. (soţul român) îmi spune că mulţi colegi n-o mai salută.
La întrebarea: „Cum s-a putut întîmpla în zona Odorheiului ceea
ce s-a întîmplat? „ mi se răspunde: „toţi erau convinşi ca
„itt lesz magyar vilag” – „aici va fi lume ungurească”.
Va urma
(*) Karoly Kiraly
Prim-secretar PCR Covasna, Membru al CC. La sfârșitul
anilor 70 este prins într-un flagrant delict cu Ana Dukas, acriță
din SF. Gheorghe, de către soție, româncă. Scandal, își dă
demisia din CC. Este contactat de serviciile ungare, joacă cartea de
disident. Director de întreprindere lîn Caraș-Severin, apoi la Tg.
Mureș la Fabrica de conserve. Evident, cade pe tehnică, avea
microfoane și la toaletă.
Încearcă să mondializeze problema Transilvaniei.
În 1981 adresează un memoriu ONU și altul
Conferinței de pace și Securitate în Europa de la Paris în care
se cerea sprijinul celor două foruri internaționale în vederea
înființării Republicii Socialiste Transilvania, care urma să
devină membră a „comunității Statelor Socialiste.
Apud Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan,
Spionajul ungar în România Ed. Elion
2006, p. 180
Foto Dorin Suciu: Codrin Prisecaru, EvZ
EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Profanarea statuii lui
Avram Iancu de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin
Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990 (II)
March 19th, 2010
VR
7
Comments »
2
februarie
Atmosfera tensionată între, nu cred ca greşesc
dacă scriu, cele două tabere. Românii se simt descurajaţi şi
abandonaţi. Presa centrală tace sau, în cel mai bun caz, e
ambiguă. „România liberă” pro Smaranda Enache. Florina mă
roagă să ne înapoiem la Bucureşti.
5 februarie
„La commedia e finita.” Telexul de la minister
decide separarea şcolilor după criterii etnice. Poate e mai bine
aşa…
7 februarie
Filmez la Sala Polivalentă şedinţa de constituire
a Vetrei Româneşti… Atmosferă foarte fierbinte. Extrem de
tranşant discursul domnului Zeno Opriş. Prin contrast, mă face să
mă gîndesc la Theodor Roosevelt: „Speak gentley and carry with
you a big stick”. „Vorbeşte blînd dar poartă cu tine o bîtă
mare!” După numai patru ore reacţie violentă a postului de radio
Kossuth.
8 februarie
Mitingul elevilor români în curtea liceului
„Bolyai”. Se scandează: ”Nici măcar în comunism nu era
separatism”, „Bolyai e al tuturor chiar şi a românilor”,
„Sîntem fraţi, nu ne separaţi”, „Sîntem de naţionalitate
copii”. Interviu cu profesoara Ildiko Badescu. Foarte ponderata:
cei din familii mixte se situează de obicei la extreme din complexe
etnice sau pentru că el, copilul se identifică, probabil, ca şi în
cazul sexului psihic, exclusiv cu unul dintre părinţi. Interesant
de cercetat. 9 februarie Miting în faţa „Primăriei judeţene”.
Oribila creaţie lingvistică! Cei trei miniştri, domnii Stănăşilă,
Demeny, Palfalvi a fost schimbat pentru forţarea separării, sînt
copios fluieraţi şi huiduiţi de elevii români, ca şi Stamph.
Sentimentul de frustrare al copiilor a atins intensităţi
imprevizibile. Am fost martor la o scenă în care elevii şi-au
alungat părinţii cu vorbe care sunau cam aşa: „Plecaţi acasă,
ăsta e mitingul nostru, n-aţi fost în stare să faceţi nimic
pentru noi!”. Aceleaşi lozinci şi sloganuri ca şi în ziua
precedentă. Filmez… E difuzat interviul împăciuitor cu Ildiko
Bădescu. Atît eu, cît şi Fuzesi şi domnişoara Bădescu, primim
telefoane injurioase şi de ameninţare. „O să va spînzurăm,
bestii ce sînteţi!”.
10 februarie.
Marş tăcut al maghiarilor. Cu o carte şi o
lumînare în mînă. Organizare extraordinară. Coloana uriaşă
condusă prin radiotelefon. Circa 80 – 90.000 de persoane venite
special, mi se spune cu mîndrie, din trei judeţe: Mureş, Harghita,
Covasna. O singură greşeală: toate lozincile, cu o singura
excepţie, cea din capul coloanei, sînt în limba maghiară. De
fapt, cui se adresează mitingul dacă nu autorităţilor române şi
românilor? Efect psihologic covîrşitor. Sînt intimidat şi chiar
speriat. Filmez. În final, rugăciune reluată în cor de mulţime
şi discurs rostit de Sütö András.
Încerc să privesc fără prejudecăţi la fostul
„chiriaş” al părinţilor mei daţi afara din casă pentru
ca strălucitorul ex-reprezentant al realismului socialist din
„obsedantul deceniu” să aibă condiţii optime de creaţie, să
poată tăia porcul pe parchetul de stejar din sufragerie şi să-şi
îmbunătăţească tirul în vederea participării la vînătorile
ştabilor Regiunii Autonome Maghiare trăgînd cu puşca asupra
candelabrelor din casă. Dacă a minţit domnul Gălaţianu Vasile,
locatarul de la demisol care ne-a relatat toate orgiile distinsului
cărturar, mint şi eu. Oricum, urmele de pe parchet mai există şi
acum.
11 februarie
Intră pe post în aceeaşi emisiune a
„Actualităţilor” reportajele din 9 şi 10 martie. Proteste din
partea UDMR Mureş: cum am îndrăznit să comit blasfemia de a pune
mitingul elevilor români alături de marşul tăcut? Le dau numărul
de telefon al celor din redacţie. „Gafa” a comis-o domnul T.
Brateş. Să-l înjure şi pe el. Dau numărul de telefon şi celor
care mă ameninţă anonim. Apare la TVRL Domokos Geza care
demonstrează că elevii români au fost manipulaţi şi deplînge
făţărnicia (sic!) elevilor români din Tîrgu-Mureş care au
îndrăznit să susţină ca sînt de naţionalitate copii. Despre
făţărnicia marşului tăcut sau despre scopurile sale de
intimidare, nimeni, nici o vorbă.
14 februarie
Ni se arata un articol al domnului Kiraly Karoly în
„Romániai Magiar Szó” în care se demonstrează că maghiarii
trebuie să rămînă maghiari, neavînd nimic în comun cu
minciunile dacice, etc. Îmi amintesc cum l-au aclamat românii pe 22
decembrie….
18 februarie
Zavera din Bucureşti nu e imitată la Tîrgu-Mureş.
Mă mir!
22 februarie
Bucureşti. Vorbesc cu domnul Răzvan Theodorescu,
noul preşedinte al RTVRL. La şedinţa cu corespondenţii judeţeni
îi povestesc despre situaţia de la Tîrgu-Mureş si-i propun
organizarea unei dezbateri. Colegul V. Costin mă susţine. R.T. îmi
demonstrează că acum e ineficient şi prea tîrziu. Mă tem ca are
dreptate.
Colegii protestează că acaparez discuţia .
25 februarie
Campania electorală din Ungaria se apropie de
apogeu. Cea mai ieftină metodă de a-ţi convinge alegătorii este
că îmbrăţişezi cauza „poporului maghiar” din Transilvania.
27 februarie
Cineva a profanat statuia lui Avram Iancu din centrul
oraşului, mînjind ceva indescifrabil cu vopsea roşie pe soclu.
„Persoana rezonabilă” din 12 ianuarie, Kincses Elod,
demonstrează cu logica avocăţească că românii au făcut-o.
(Pica bine cacofonia din fraza anterioară.) Românii, pentru care
Avram Iancu e un mit, simbolul naţional al românilor ardelean, un
Dumnezeu!!! Orice român s-ar teme că i se usucă mîna dacă ar
face aşa ceva.
A plecat la Bucureşti o delegaţie care va înmîna
preşedintelui Ion Iliescu un dosar privind situaţia din Tîrgu-Mureş
precum şi notele de turnătoare la Securitate ale dnei Smaranda
Enache, directoarea Teatrului de păpuşi, fostă activistă de
partid, care acum militează înfocat pentru separarea elevilor din
şcoli!
Va urma
Vezi si
Vezi si:
EXCLUSIVITATE
Roncea.ro. 20 martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ.
Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in
martie 1990 (I)
EXCLUSIVITATE
Roncea.ro. Profanarea statuii lui Avram Iancu de la Targu Mures.
Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in
martie 1990 (II)
EXCLUSIVITATE
Roncea.ro. Escaladarea si organizarea violentelor maghiare de la
Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din luna
martie 1990 (III)
EXCLUSIVITATE
Roncea.ro: 20 Martie 1990. Jurnalul unui martor ocular.
Corespondentul TVR Dorin Suciu a filmat totul (IV).
Epilog
la Operatiunea Targu Mures. O Plangere Penala niciodata finalizata,
“gratie” galagiosului PSD de azi, urmasul FSN. DOCUMENTUL
generalului maior (r) ION SCRIECIU
EXCLUSIVITATE Roncea.ro. Escaladarea si organizarea
violentelor maghiare de la Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR
Dorin Suciu din luna martie 1990 (III)
March 19th, 2010
VR
2
Comments »
5
martie
Teribil de tendenţioase emisiunile TV de luni ale
redacţiei maghiare. Boros Zoltan face un joc inconştient de
periculos. Nici Radio Tîrgu-Mureş în limba maghiară nu rămîne
dator. Florina îmi povesteşte că în primele zile după emisiunile
de luni nu te mai poţi înţelege cu elevii maghiari. Vrea să
plecăm la Bucureşti.
8 martie
Veşti proaste de la Livezeni, unde pe data de 10 sau
11 februarie pastorul reformat, împreuna cu sătenii, a imitat
marşul cu cărţi şi lumînări de la Tîrgu-Mureş înconjurînd
şcoala şi speriind elevii români din clasele I – IV. Elevii şi
profesorii sînt ameninţaţi de tot felul de beţivani care dau
buzna în clase în timpul orei. Mi se cere să filmez. N-o fac
pentru că aşa ceva n-are nici o şansă să intre pe post. Noi vrem
să împăcăm, să stabilizăm, îmi explică domnul Teodor Brateş.
10 martie
La Sovata a fost doborîtă de pe soclu statuia lui
Bălcescu. „Vatra Românească” protestează.
12 martie
Începe la IMF Tîrgu-Mureş greva studenţilor
maghiari. Au posibilitatea de a da concurs de admitere în limba
maternă, dar vor locuri separate la admitere. Fac cursuri în limba
maghiară, dar vor ca şi lucrările practice precum şi practica
medicală s-o facă tot în limba maghiară precum şi afilierea IMF
Tîrgu-Mureş la o Universitate „Bolyai”.
13 martie
Filmez greva. Studenţii maghiari stau pe scările
institutului înfofoliţi în paturi cu o carte în mînă. Pe pereţi
lozinci în limba maghiară. Au apărut foarte prompt reporteri
străini, occidentali. Mulţi vorbesc maghiara. De exemplu, cei din
Olanda…
15 martie
Miercurea Ciuc. Mă întîlnesc la ora 9 cu Nicolae
Melinescu, coleg de redacţie venit din Bucureşti. Intenţionează
să facă un reportaj la Ciumani cu constructorii de căsuţe de
vacanţă în perspectiva cumpărării uneia. Surpriză pe drum.
Începînd cu ieşirea din Miercurea Ciuc şi terminînd cu Ciumani
lîngă Gheorgheni – toate satele au abordat tricolorul maghiar
roşu-alb-verde. Sute şi sute de steaguri. Drapelul românesc doar
pe clădirile oficiale. Coborîm din maşină, examinăm steagurile.
Toate identice ca mărime, pînză de calitate, întrebăm, rîzînd
cam galben dacă n-am fost cumva peste noapte ocupaţi de Ungaria şi
noi nu ştim?
Este vorba, ni se explică, de aniversarea a 142 de
ani de la revoluţia maghiară de la 1848. Rotundă cifră! Filmăm
la Ciumani. La întoarcere oprim la Ciceu. Dinspre gară răsună din
difuzoarele puse la maxim imnul de stat maghiar. La Miercurea Ciuc
aflăm de la colegii de la „Adevărul Harghitei” că la
monumentele lui Bălcescu şi Petofi din centrul oraşului în ciuda
regulilor de protocol, primul a fost arborat drapelul maghiar.
16 martie.
Ne întoarcem la Tîrgu-Mureş. Ora 18. La
intersecţia din cartierul Tudor Vladimirescu lume adunată. În
cursul zilei, a avut loc un incident la farmacia nr. 28. Informaţii
confuze: n-au vrut să servească un bătrîn pentru ca vorbea
româneşte, s-a arborat o lozincă şi drapelul maghiar, oamenii se
contrazic. Cert este că sînt iritaţi. N-am făcut niciodată
paradă de românism, dar şi eu mă simt jignit.
Ora 20. În apropierea locuinţei
mele de pe B-dul 1 Decembrie 1918 o maşină marca „Trabant”,
condusă de un maghiar, intră în plină viteză în coloana de
români, care, cu steaguri tricolore, se îndreaptă spre centru.
Sînt rănite 14 persoane, una foarte grav. Trabantul e răsturnat şi
i se dă foc. Demonstraţie în fata căminelor studenţeşti. Se
scandează „Trăiască, trăiască, trăiască Ardealul, Moldova şi
Ţara Românească”.
Aflu de la televizor că pastorul Tőkés, care cu
vreo lună înainte a declarat că a fost „oprimat de limba
română”, cere preşedintelui Bush să nu acorde României clauza
naţiunii celei mai favorizate. Mă îndoiesc că, în felul acesta,
cineva va obţine vreodată clauza minorităţii celei mai favorizate
pentru maghiari…
17 martie.
Miting de protest al studenţilor români împotriva
perturbării activităţii IMF prin greva studenţilor maghiari.
Filmez. Incident în cursul mitingului ţinut la Polivalentă, de
fapt o provocare. A fost imobilizat un individ cu un cuţit în mînă
în timp ce încerca să înjunghie un participant.
Împreuna cu Adrian Popescu, fotoreporter la Agenţia
Reuters îl căutăm la Politie pe şoferul Trabantului kamikaze. Se
numeşte Nagy Samuel. Faţă neomenească, tumefiată groaznic.
Pretinde că era beat. Incoerent, se contrazice mereu. Aflu că a
existat şi o Dacie albă cu nr. 1-MS-5122 care i-a fugărit pe
demonstranţi în seara zilei de ieri. De unde atîta ură?
19 martie
Miting românesc în faţa „primăriei judeţene”.
După ceea ce se scandează, iţi dai seama de starea de spirit care
s-a închegat. „Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedăm!”, „Limba
română să fie stăpînă!”, „Iliescu nu uita şi Ardealul-i
ţara ta!”. Se cîntă Hora Unirii. E clar că, după ce au fost
jigniţi şi speriaţi de evenimentele din 15 şi 16 martie, acum se
simt frustraţi şi abandonaţi. De altfel, starea asta e mult mai
veche. Filmez. Reacţii de furie. Intru în sediu. Filmez din balcon.
Mulţimea cere demisia lui Kincses Elod, membru al Comitetului
judeţean CPUN, cel care, prin tertipuri avocăţeşti, a încercat
să demonstreze că românii sînt profanatorii propriilor lor
simboluri naţionale. K.E. încearcă să vorbească. E huiduit
minute în șir. Cumplită ipostază! Pînă la urma e silit sa-şi
dea demisia. Scot filmul din aparat. O maşina specială pleacă cu
el la Bucureşti.
Seara, în timp ce aştept să intre materialul pe
post, aflu de la Lucian Rusu, fotoreporter, de incidentele de la
sediul partidelor. Lucrurile sînt destul de neclare. Lucian n-a
putut fotografia, au vrut să-i facă aparatul praf. Îmi povesteşte
că Sütö András a fost bătut de un grup de țărani veniți de pe
Valea Gurghiului. Mi se pare foarte grav. Creat deliberat sau nu ca
om politic, este un scriitor talentat și pentru maghiari el a
devenit un simbol.
Filmul cu mitingul împotriva lui Kincses nu este
difuzat. Sînt dezamăgit. Probabil şi Kincses e dezamăgit. Îmi
dau seama cît de dezamăgiţi sînt participanţii la miting care
m-au văzut filmînd. Din nou politica struţului.
Va urma
EXCLUSIVITATE Roncea.ro: 20 Martie 1990. Jurnalul
unui martor ocular. Corespondentul TVR Dorin Suciu a filmat totul
(IV).
March 20th, 2010
VR
3
Comments »
20
martie
N-am mai notat nimic în jurnal începînd cu 20
martie. N-am mai avut nici timp, nici putere, nici chef. Am să
încerc să rememorez acele zile. Nu va fi greu pentru că tot ceea
ce s-a întîmplat atunci nu se poate uita, s-a întîmplat pe retina
mea fotogramă cu fotogramă.
În dimineaţa zilei de 20 martie am plecat la
„primăria judeţeană” unde, în biroul preşedintelui CPUN
Mureş, gen. Ion Scrieciu, i-am întîlnit pe Augustin Buzura, venit
pentru a face un raport despre situaţia de la Tg. Mureş, Ion
Vulcan, corespondentul judeţean al Radio România şi Simonfi
Katalin, colega de la redacţia maghiară a TVR. În timp ce discutam
despre incidentele din seara precedentă, a sunat pe „firul scurt”
dl. Iliescu, care s-a arătat foarte îngrijorat şi s-a interesat de
starea lui Sütö András.
Preşedintele a întrebat dacă este cazul să vină
la Tîrgu-Mureş. Trebuia să primească o delegaţie guvernamentală
din RDG, dar s-a arătat gata să încalce protocolul şi să vină.
A fost asigurat de gen. Scrieciu că, deşi gravă, situaţia poate
fi ţinută sub control. Ceea ce s-a întîmplat apoi dovedeşte că
istoria este rezultanta greşelilor care puteau fi evitate…
Spre ora 12, s-au strîns în fata primăriei
judeţene circa 10.000 de maghiari, l-au vrut „sus pe Kincses”
şi, în general, „jos” pe români. Am fost bruscat cînd am
încercat să filmez. Atmosfera era extrem de încărcată. La ora 14
primăria judeţeană a fost ocupată de demonstranţi, iar generalul
Scrieciu, preşedintele Consiliului judeţean al CPUN, sechestrat şi
ţinut ostatic timp de 16 ore pînă a doua zi cînd primăria
judeţeana a fost eliberată de trupele de paraşutişti. Avînd în
vedere ceea ce s-a întîmplat în cursul acelei zile, cei ce
vorbesc, se pare, de „minilovitura de stat de la Tîrgu-Mureş”,
nu greşesc prea mult.
Situaţia a devenit explozivă după ora 15 cînd
românii, aflînd ceea ce se întîmplă, s-au adunat în partea de
jos a centrului oraşului, despărţiţi de masa compactă de
maghiari doar printr-un cordon firav de poliţişti care se țineau
de mână.
Ajutat de prietenul şi colegul Dorin Borda, ziarist
la „Cuvîntul Liber”, m-am instalat cu aparatul de filmat
şi magnetofonul în camera 504 a Hotelului Grand, camera în care
locuia ziaristul Gabriel Huideş de la ziarul „Opinia” din Iaşi.
Împreună am fost martorii a tot ceea ce s-a întîmplat. În jurul
orei 17 au sosit țăranii de pe valea Gurghiului şi a Mureşului,
ridicînd numărul românilor masaţi în faţa primăriei
municipiului pe treptele catedralei mici ortodoxe şi în partea
hotelului la circa 1500 – 2000 de persoane. Tabăra maghiară –
nu găsesc alt termen – număra cam 15.000 persoane. Urcat în
picioare pe pervazul ferestrei am filmat confruntarea, la început
verbală – dintre cele doua părţi care se insultau și huiduiau
reciproc. Reporterul irlandez era cazat la camera 709. Ulterior mi
s-a relatat că ar fi filmat de pe terasa de la etajul 11.
În jurul orei 18 cordonul de poliţişti a fost
rupt. Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că el a fost rupt de
români. Vreo 200 – 300 de persoane, venite din spatele „primăriei
județene” pe strada Tineretului, s-au îmbulzit în românii, pe
care doar șirul debil de polițiști, care se țineau de mână, îi
despărțea de maghiari. Peste puțin timp, acesta a cedat. Dar tot
pentru a respecta adevărul trebuie arătat că românii au căzut
într-o teribila capcană. Maghiarii erau de 10 ori mai mulţi, iar
rezultatele cercetărilor ulterioare demonstrează că mare parte
dintre ei erau bine pregătiţi pentru confruntare. Faptul că
numărul românilor răniţi grav a fost de peste trei – patru ori
mai mare decît cel al maghiarilor confirmă logic raportul de forţe.
Au urmat acele scene halucinante, scena atroce cu
linșarea omului cu pulover verde, filmate, atît de reporterul
irlandez, cît şi de mine. Atunci am plîns pentru a doua oară după
revoluţie. Am plîns de furie neputincioasă, poate cel mai
îngrozitor sentiment pe care îl poate încerca un om.
Am plecat, de fapt am fugit, din hotel, înainte de
sosirea țiganilor maghiari din cartierele Valea Rece și Rovinari,
care au făcut prăpăd. Au năvălit în camera de unde filmasem și
l-au bătut crunt pe ziaristul Gabriel Huideș. Armata, care a
intervenit cu întîrziere, a despărţit cele doua tabere printr-un
cordon de transportoare blindate. Apoi au venit secuii de pe valea
Nirajului. Au devastat hotelul Grande și mai mulți artiști de
muzică populară care locuiau în hotel au fost molestați.
Autbuzele cu care veniseră țăranii de pe valea Gurghiului au fost
incendiate, iar aceștia bătuți la sânge.
Am trimis pelicula – 3 casete – la Bucureşti.
După developare, prima casetă s-a dovedit a fi bună, a doua
filmată pe lumina scăzută – întunecată dar acceptabilă, cea
de-a treia mult subexpusă –neutilizabilă. După vizionarea în
masa de montaj de către Teodor Brateș, acesta a decis să nu se
difuzeze, iar cineva a scris pe cutia cu peliculă IMAGINI BLÎNDE DE
LA TÎRGU-MUREȘ – Filmul există şi astăzi, păstrat în loc
sigur, şi va asigur că imaginile nu sînt deloc blînde.
„Blîndeţea”, ca să nu-i spun altcumva, eventual laşitate sau
prostie, este atributul exclusiv al celor care, în acele zile, dar
şi acum, se fac că nu înţeleg sau preferă să nu înţeleagă
ceea ce s-a întîmplat şi continua să se întîmple în Ardeal.
Filmul n-a intrat niciodată pe post. Din cauza unei – prefer să
cred – bîlbîieli redacţionale – nici măcar nu s-a amintit că
Televiziunea Română a fost prezentă la faţa locului.
Minunat prilej pentru o anumită parte a presei de a
blama şi înjura televiziunea – acest fetiş naţional. Este vorba
de acele ziare care n-au catadixit să trimită în teren un reporter
şi care, dacă televiziunea ar intra în grevă două săptămîni,
ar trebui să-şi înceteze apariţia din lipsă de surse de
informaţie şi comentarii. Am plecat la București la data de 30
martie și am insistat să se difuzeze pe post acel film, dar am
renunţat la rugămintea domnului profesor Ion Mânzatu,
vicepreşedinte al CPUN, care, în prezenţa d-lor Răzvan
Theodorescu, președintele Televiziunii Române Libere, şi Al.
Stark, mi-a explicat că acele imagini nu ar face decît să
înrăutăţească o situaţie pe cale de stabilizare ș.a.m.d. şi
să îngreuneze activitatea comisiei de anchetă al cărei preşedinte
era. În aceeași idee nu s-a difuzat nici caseta cu ruinele
bisericuţei ortodoxe din Valea–Iobăgeni, monument istoric de pe
vremea lui Mihai Viteazu, incendiată în noaptea de 20 martie.
Ce a mai urmat? Folosirea cu succes a acelor imagini
şocante din filmul reporterului irlandez – îndeosebi cele în
care românul Mihailă Cofar din Ibăneşti este maltratat – pentru
dezinformarea cu succes a opiniei publice internaţionale:
nefericitul cu pulover verde, căzut la pămînt, lovit fără milă,
a fost prezentat ca student maghiar care manifesta pentru înființarea
unei facultăți în limba maghiară la IMF. Care de fapt exista de
două decenii… Urmărind imaginile, ca o tragică ironie, se vede
clar că Mihăilă Cofar este izbit în cap cu o placardă pe care
scrie Bolyai Egyetem – Universitatea Bolyai!
Ulterior, am aflat de la dna Rodica Sabău, la acea
vreme recepționer la hotelul Grand, că reporterul irlandez care a
filmat ciocnirea din 20 martie a sosit cu o zi mai devreme, că a
plătit în avans pentru o singură zi, cerând chitanță, și că a
insistat să fie cazat într-o cameră la ultimul etaj, cu vedere
spre stradă. A fost cazat la etajul 7, dar a cerut cheia de la
terasa de la etajul 11, de unde se pare că a filmat. Concluzia se
impune: reporterul a venit la „pont”, anunțat că în data de 20
martie va avea loc ceva dinainte programat. Oare de cine?
Cred că nici nu mai trebuie să amintesc de către
cine a fost orchestrată şi continuă să funcționeze acea campanie
de denigrare a României pentru care evenimentele de la Tîrgu-Mureş
au constituit primul episod dintr-un scenariu bine pus la punct.
Gyula Horn, în aceea vreme ministrul de externe al Ungariei şi
pastorul László Tőkés au încercat şi au reuşit încă din
acele zile să acrediteze, cu prilejul unor reuniuni internaţionale,
ţinute la Lisabona şi, respectiv, la Geneva, ideea că la
Tîrgu-Mureş a avut loc „un pogrom” (!) împotriva populaţiei
maghiare. Ridicol şi odios. Ridicol pentru că, după cum bine se
ştie, chiar dacă românii au avut şi ei partea lor de vină
atunci, în 20 martie, ei au fost de cel puțin cinci ori mai puţini
decît maghiarii şi, de fapt, ei au fost cei bătuţi şi umiliţi,
ei au avut morţii şi răniții cei mai numeroşi. Odios pentru că
alături de Matyas Szuros – pe atunci preşedintele Ungariei, Gyula
Horn a fost unul dintre politicienii care a încercat în mod
fraudulos să-şi întărească poziţia politică. NB – după
începerea oficială a campaniei electorale din Ungaria, prin
organizarea pe teritoriul României, la Satu-Mare şi în „secuime”
a comemorării din 15 martie – scînteia care a aprins butoiul cu
pulbere.
Am avut apoi şansa să particip la mai multe
întîmplări şi evenimente care mi-au format unele convingeri. Am
asistat la Conferinţa Naţională a UDMR ţinută la Oradea, la
sfîrşitul lui aprilie, unde am urmărit cu interes nu numai
atmosfera desfăşurării – relevantă şi ea – dar mai ales
lupta pentru putere dintre vechea gardă a nomenclaturiştilor în
frunte cu Domokos Geza, Karoly Kiraly et co., niste dulci copii faţă
de lupii tineri conduşi de Szocs Geza, viitorul senator în
Parlamentul României, cel care a avut neobrăzarea ca, într-o
apariţie pe postul naţional de televiziune, să vorbească despre
unirea Ungariei de Vest cu Ungaria de Est, adică Ardealul!
Am filmat sediul poliţiei din Miercurea-Ciuc
devastat sălbatic în data de 13 iunie şi am cunoscut calvarul
intelectualilor români de pe acele meleaguri.
Am avut ocazia, cu ocazia cercetărilor întreprinse
de comisia parlamentară asupra acelor evenimente, să am în mînă
acte oficiale, emise de prefectura judeţului Harghita, prin care se
decidea maghiarizarea masivă a numelui instituţiilor, şcolilor,
străzilor. La Gheorgheni, de pildă, strada Cloşca urma să devina
strada Fogarossy Mihaly iar la Odorhei strada 1 Decembrie 1918 –
strada Szigeti (Insulei) utca. Actele erau emise pe data de 2 iulie –
deci după ce Parlamentul hotărîse deja că ziua naţională a
României va fi 1 Decembrie.
Am văzut şi am filmat în judeţul Harghita
monumente profanate ale armatei române. Am văzut şi am filmat
monumente ale maghiarilor morţi în războaie duse împotriva
românilor, monumente care purtau însemnele armatei maghiare,
coroana Sf. Ştefan, Stema Ungariei şi chiar basoreliefuri cu
Transilvania înglobată în harta Ungariei Mari, de care nu s-a
atins nimeni de-a lungul anilor şi nici acum..
Am aflat de naşterea în ţara vecină a fundaţiei
„Pro Transilvania” şi am asistat neputincioşi la dezinformarea
opiniei publice internaţionale de către agenţia MTI (în privinţa
pretinsei încălcări de către România a embargoului împotriva
Irakului) şi de BBC (în toate privinţele). Fapte care descalificau
sau ar trebui să descalifice profesional un ziarist şi agenţia de
presă la care lucrează.
Am văzut stupefiat, prezentată la televiziune, acea
infamă carte revizionistă, „Transilvania, prezent și viitor”,
elaborată în limba engleză între cele două războaie mondiale de
propaganda horthystă și pe coperta căreia Ardealul apărea
înconjurat de o coroană de sîrmă ghimpată. Cartea apărută în
traducerea, nici mai mult nici mai puţin, decît a preşedintelui
Ungariei – Arpad Goncz! Asta după ce cu puţin timp înainte
fuseserăm acuzaţi că ținem neapărat să comemorăm 50 de ani de
la Dictatul de la Viena – că nu vrem să iertăm, că nu vrem să
uităm!
Am iertat şi vrem să iertăm pentru ca istoria nu
trebuie să fie otrava popoarelor, dar nu putem şi nu trebuie să
uităm, nu numai pentru că istoria este memoria popoarelor, ci, mai
ales, pentru că prea des marile tragedii ale neamului acesta şi ale
neamului omenesc s-au născut din uitare şi nepăsare.
Smulgerea din trupul României în urmă cu 50 de ani
a unei bucăţi însîngerate a fost vindecată de Istorie dar, din
păcate, odiosul Diktat se mai adăposteşte în unele creiere
întunecate. Pentru care Istoria seamănă cu un disc uzat, învîrtit
de un patefon, al cărui ac sare înapoi pe acelaşi şanţ cu o
periodicitate de o jumătate de secol. Cred că este cazul să le
reamintim că se înşeală!
Decembrie 1989 – aprilie 1990
Dorin Suciu
Va urma
Vezi si EXCLUSIVITATE
Roncea.ro. Escaladarea si organizarea violentelor maghiare de la
Targu Mures. Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din luna
martie 1990 (III)
EXCLUSIVITATE
Roncea.ro. Profanarea statuii lui Avram Iancu de la Targu Mures.
Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in
martie 1990 (II)
EXCLUSIVITATE
Roncea.ro. 20 martie 1990: IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU – MUREŞ.
Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in
martie 1990 (I)
Foto Evz: Codrin Prisecaru
