Treceți la conținutul principal

Ion COJA.Holocaust și antisemitism la Academia Română. (1) Jurnalul lui Wilhelm Filderman.

Holocaust și antisemitism la Academia Română. (1) Jurnalul lui Wilhelm Filderman.

 

Simate domnule academician Ioan Dumitrache,

Așa cum mi-ați permis, adresez prin cancelaria Academiei întrebările și problemele pe care doream să le discut colegial cu membrii Grupului academic de cercetare a Holocaustului și Antisemitismului din România. Cu regretul că am fost refuzat să colaborez propriu-zis cu prestigiosul Grup, propun primul subiect care ar trebui, după părerea mea, să se afle pe agenda onor Grupului.

Este vorba de Wilhelm Filderman, liderul comunității evreilor din România o lungă perioadă, inclusiv în anii când se zice că s-ar fi produs Holocaustul din Transnistria. Este demn de reținut că deși de la W. Filderman au rămas o sumedenie de documente legate de situația evreilor în anii 1938-1944, raportul Elie Wiesel nu face nicio referință la mărturia celui care a fost considerat „cel mai important evreu din Europa”. Iar cercetătorii care proclamă și azi producerea în România a unui holocaust anti-evreiesc ocolesc cu toții raportarea la mărturiile rămase de la Wilhelm Filderman, cel mai important martor al evenimentelor petrecute în Transnistria anilor 1942-1944. Nu este îngăduit ca specialiștii din Grupul academic să ignore și ei mărturia rămasă de la Wilhelm Filderman.

În ograda Academiei vă bucurați de prezența/existența domnului academician Eugen Simion. Este un gest foarte simplu să-l invitați pe domnul academician Eugen Simion să facă parte din grupul  academic menționat mai sus. Domnul academician Eugen Simion poate și chiar trebuie să le aducă la cunoștință colegilor săi în detaliu experiența sa personală legată de numele lui Wilhelm Filderman. Cred că este momentul ca domnul Eugen Simion să facă un raport scris pe acest subiect, adresat colegilor din Academie și, deopotrivă, posterității românești. Domnul academician Eugen Simion se află la o vârstă frumosă, destul de înaintată, pe care pronia cerească i-a permis s-o atingă, probabil ca să-i dea timp să se achite de obligația de a redacta raportul său privitor la Wilhelm Filderman, în beneficiul Academiei și al poporului român.

Este vorba de întâlnirea pe care a avut-o domnul academician la Paris, după 1990, cu ultimul secretar particular al lui Wilhelm Filderman. Întâlnirea a avut loc la inițiativa acestui evreu, numit Gruber, căsătorit cu o româncă, Sorina Bercescu, fostă colegă a domnului Eugen Simion. Persoana în cauză, mare avocat, a dorit să se întâlnească cu domnul academician Eugen Simion din dorința sa de a îndeplini o dorință testamentară, ultima, a lui Wilhelm Filderman.

Decedat în 1959, dacă nu mă înșel, Wilhelm Filderman i-a lăsat în păstrare secretarului său un manuscris foarte prețios: Jurnalul său, în care făcuse adnotări zilnice  o viață de om! Voința și dorința marelui evreu a fost ca manuscrisul respectiv să ajungă în posesia Academiei Române în momentul când România nu va mai avea un guvern comunist. Wilhelm Filderman fusese toată viața un anti-comunist, un democrat, cu sentimente constant pro-românești. După 1990 dorința sa putea fi îndeplinită. Drept care executorul său testamentar a căutat să ia legătura cu Academia Română și a făcut-o prin domnul academician Eugen Simion. Cei doi s-au întâlnit la locuința din Paris a evreului Gruber, acesta i-a povestit despre ce este vorba și i-a oferit lui Eugen Simion manuscrisul, să-l preia în numele Academiei Române!

A urmat greșeala cea mai mare făcută de domnul academician în prodigioasa sa activitate dedicată culturii românești: domnul academician Eugen Simion a refuzat manuscrisul!…

Motivul invocat: după regulamentul Academiei, orice donație trebuia discutată și aprobată în prezidiul Academiei. A rămas ca Eugen Simion să se întoarcă cu mâna goală la București, să-și informeze colegii și șefii din Academie, iar după aceea să revină la Paris să preia donația refuzată. Ceea ce s-a și întâmplat: s-a ținut ședința respectivă la Academie, nemuritorii de la București și-au dat acordul, iar Eugen Simion, ca emisar oficial al Academiei, s-a prezentat la locuința lui Gruber! Unde a mai găsit-o numai pe soția evreului, pe post de văduvă, îndurerată și speriată de ce a urmat după vizita fostului ei coleg, numitul Eugen Simion: s-au trezit că dau buzna în casa lor un grup de mascați, care l-au somat pe soțul încă în viață să le predea manuscrisul refuzat de academicianul de la București, ba mai mult, au răsturnat toată casa cu susul în jos, permițându-și să mai ia și alte cărți și manucrise care li s-au părut interesante pentru interesul de supraviețuire al statului Israel. Bașca discursul plin de amenințări la adresa evreului inconștient care dădea pe mâini străine manuscrisul atât de prețios rămas de la marele evreu Wilhelm Filderman. Discurs care s-a dovedit fatal pentru sistemul cardiac al bietului evreu, căruia i s-a tras și moartea din încercarea sa de a fi corect cu românii, românii de la cel mai înalt nivel: academic sadea!

Așa sună povestea pe care o știu eu de la însuși persoana impricinată – domnul Eugen Simion!

Consider că Grupul de specialiști în istoria Holocaustului din România, ca și conducerea Academiei Române, ba chiar întregul efectiv al acestei prestigioase instituții au datoria

  1. să-i ceară domnului Eugen Simion un raport oficial, înregistrat la Cancelaria Academiei Române, prin care să relateze exact și detaliat cum s-au petrecut lucrurile
  2. să demareze pe baza acestul raport o anchetă internă pentru a afla cine a informat Mossadul despre iminenta donație ce urma să se producă și nu s-a mai produs. Este clar că avem de-a face cu un caz penal, de divulgare a unui secret de serviciu de importanță națională. Un gest de trădare națională la nivel academic! Nu-i pot spune altfel! Vinovatul trebuie identificat, indiferent de sex și religie!
  3. să se adreseze oficial guvernului Israelului pentru a cere recuperarea Jurnalului destinat și îndrituit să ajungă în proprietatea Academiei. Această cerere ar putea fi formulată și cu sprijinul Guvernului român, a Ministerului Afacerilor Externe.

Avem toate motivele să credem că adnotările lui Wilhelm Filderman erau favorabile românilor și ar demonta bazna cu holocaustul din Transnistria, baznă ce constituie acuzația cea mai gravă și mai neîntemeiată care se aduce românilor de ani de zile. Avem posibilitatea ca, prin intervenția Academiei Române, această baznă să fie spulberată definitiv!

…Atât deocamdată despre interesul pe care Grupul amintit se cuvine să-l arate moștenirii lăsate de Wilhelm Filderman. Voi reveni și cu alte aspecte.

Cu urări de bine,

Ion Cojaa

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Liviu Vălenaș. Peștera Gruietului

Peștera Gruietului Liviu Valenaș 1 1 Speleological Club „Z“, Wanderer Str. 27, D-90431 Nürnberg, Germany e-mail: liviu.valenas@gmail com Anexă la articol Rezumat Pestera Gruietului din Muntii Padurea Craiului, cu o lungime totala de 620 m, este resurgenta marii pesteri Hartopul Bonchii (dezvoltare: 6,668 m). Pestera Gruietului este axata pe un rau subteran lung de 225.6 m, deasupra caruia, in sectorul final, se dezvolta un etaj superior ascendent. Pestera contine si cele mai variate concretiuni, fiind din acest punct de vedere una din cele mai frumoase din Muntii Padurea Craiului. Introducere Pestera Gruietului este situata in versantul stang al Văii Stezelor, la o inaltime relativa de 30 m. Paraul care iese din pestera formeaza mai multe mici cascade pe depuneri de travertin, inainte de a se varsa in Valea Stezelor. Istoricul explorarilor In etajul superior a fost identificata de autor in anul 2019 o semnatura din anul 1936!

Magda Ursache. Politică și politică

Magda Ursache. Politică și politică „Religia iartă sau mai iartă. Politica niciodată.” Constantin Țoiu, Căderea în lume Am primit de la regretatul Aurel Sasu carte grea la propriu și la figurat : Politică și Cultură , Antologie de Aurel Sasu, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu, editată de Asociația culturală Eikon & Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016.Trudă, presupunând documentare îndelungată, ireproșabilă. Acum, când ne „distanțăm” de istorie, dar și de istorie literară, teme ca Arta și politica , Cultura și politica , Literatura și politica , Intelectualii și politica sunt de învățătură. Mereu politică și politică ! „E-n toate”, cum spunea maestrul în eschive George Lesnea că era Partidul Comunist. Și era. Titlul prefeței, Politica de persoane , este o sintagmă dintr-un articol al lui I.G.Duca, din „Viața literară”, 1906. Duca a fost asasinat de legionari pe peronul gării din Sinaia, în 1933 ; a

Dan Cristian Ionescu. Și totuși, de ce atîta ură din partea lui Alexandru Florian față de legionari (de fapt, față de români)?

 Și totuși, de ce atîta ură din partea lui Alexandru Florian față de legionari (de fapt, față de români)? Sursa https://ziarulnatiunea.ro/2022/07/06/si-totusi-de-ce-atita-ura-din-partea-lui-alexandru-florian-fata-de-legionari-de-fapt-fata-de-romani/ Data: 6 iulie 2022 Dan Cristian Ionescu În vara anului 2003 am purtat o lungă discuție cu un prieten evreu, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pînă în anul 1985, cînd a plecat din țară. Dacă aș fi știut ce rol va avea acea discuție în viața mea, mi-aș fi notat în agendă data exactă. Urmare acestei discuții, am pus din nou mîna pe Biblia abandonată în copilărie și s-au produs două consecințe (despre care am mai scris). Prima a fost aceea că citind Vechiul Testament, m-am îngrozit. Plin de crime și nelegiuiri săvîrșite de conducătorii evrei. Mi-am format o părere și, în modesta bisericuță a modestei mănăstirii Surpatele, L-am întrebat pe Dumnezeu dacă greșesc sau nu. Și Dumnezeu mi-a răspuns că nu. După care, într-un foar