Treceți la conținutul principal

In Memoriam Dana Konya-Petrișor (20 iulie 1937 – 16 martie 2021)

La Maison Roumaine anunta cu profunda tristete decesul, in 16 martie 2021, la un spital din regiunea pariziana unde a fost rapusa de covid-19, a Danei Konya- Petrisor, cunoscuta membra a comunitatii românilor din Franta, sustinătoare a asociatiei noastre.

Născută la Bucuresti in 20 iulie 1937, este fiica ofiterului de cariera Eduard Konya, fiul transilvaneanului Samoil Konya, om de stiinta (chimist si farmacist) si a Marthei nascuta Negruzzi, stra-nepoata cunoscutului scriitor si om politic român, Constantin Negruzzi, personalitate marcanta a renasterii culturale din secolul XIX. Dana Konya, care cunoaste din plin « binefacerile » perioadei comuniste, se casatoreste in 1968 cu scriitorul Marcel Petrisor, veteran al inchisorilor comuniste si se refugiaza in Franta in 1986.

Am cunoscut-o bine imediat dupa ce a ajuns la Paris si am putut aprecia generozitatea, dinamismul si optimismul care o caracterizau precum si profundul atasament fata de cultura si valorile românesti. Imi amintesc de reuniunile biroului filialei franceze a Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi – UMRL, care in anii 1987-88 aveau loc adesea in garsoniera pe care o ocupa intr-un imobil din Paris 15ème – Front de Seine. Dana Konya-Petrisor era secretara generala a filialei UMRL – Franta.

Si-a câstigat viata ca tehnician lucrând in constructii, insa s-a daruit din plin scrisului si prezervarii memoriei. A publicat doua carti intitulate : De pe mal de Prut, pe malurile Senei și Hai-hui prin lumea lui Dumnezeu, si-a asistat cu devotamant sotul - scriitor si datorita ei s-a putut realiza Muzeul „Constantin Negruzzi” de la Hermeziu.

Ceremonia religioasa a avut loc la Biserica ortodoxa româna din Paris, rue Jean de Beauvais, oficiata de un sobor de 4 preoti printre preotul de la biserica din Fontenay-sous-Bois, localitate din regiunea pariziana unde locuia Dana Konya-Petrisor. Personalitatea ei a fost frumos evocata de un fin al familiei Petrisor. Inmormantarea va avea loc la Bucuresti, miercuri 24 martie 2021 la ora 13h00. Rugam familia, incepând cu dnul Marcel Petrisor, sa primeasca cele mai sincere condoleante.

Dumnezeu s-o odihneasca si s-o primeasca in Imparatia Sa.

Alexandru Herlea

 In link-ul de mai jos, comunicatul Muzeului Național al Literaturii Române din Iași pe care ni l-a trimis dnul Radu Negrescu-Sutu ; ii multumim.

 
In Memoriam Dana Konya-Petrișor (20 iulie 1937 – 16 martie 2021

Colectivul Muzeului Național al Literaturii Române Iași își exprimă regretul față de dispariția Danei Konya-Petrișor, stră-strănepoata lui Constantin Negruzzi. Suntem alături de Marcel Petrișor în greaua pierdere suferită. Să se odihnească în pace!

Dana Konya-Petrișor, descendentă a ilustrei familii Negruzzi, este fiica Martei Negruzzi și a lui Eduard Konya, născută la București, petrecându-și copilăria între Capitală, Iași și Hermeziu. Din pricina „originii nesănătoase”, a făcut o școală de construcții și abia târziu a putut să intre la Facultatea de Litere. A lucrat 33 de ani ca tehnician în construcții. A luat parte la comemorarea a 100 de ani de la moartea lui Constantin Negruzzi, eveniment plasat sub egida UNESCO, în 1968. A fost căsătorită cu profesorul și scriitorul Marcel Petrișor (n. 1930), fost deținut politic. Amândoi au îndurat greu vitregiile regimului comunist. În 1986, după moartea mamei ei, a plecat în Franța. A lucrat și aici tot ca tehnician în construcții, până la pensionare. După 1990, a revenit de multe ori în țară, fiind implicată în diverse proiecte culturale.

A continuat tradiția scriitoricească a familiei, fiind autoarea a două volume apărute în anii din urmă la Editura Junimea din Iași, care, după propria mărturie, „descâlcesc un pic nebănuitele ițe ale memoriei”: De pe mal de Prut, pe malurile Senei și Hai-hui prin lumea lui Dumnezeu.

Dana Konya-Petrișor a fost apropiată de Muzeul Național al Literaturii Române Iași. Ei îi datorăm Muzeul „Constantin Negruzzi” de la Hermeziu (comuna Trifești), inaugurat în anul 1995, pentru care a donat numeroase obiecte, fotografii și documente de familie.

 





 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Liviu Vălenaș. Peștera Gruietului

Peștera Gruietului Liviu Valenaș 1 1 Speleological Club „Z“, Wanderer Str. 27, D-90431 Nürnberg, Germany e-mail: liviu.valenas@gmail com Anexă la articol Rezumat Pestera Gruietului din Muntii Padurea Craiului, cu o lungime totala de 620 m, este resurgenta marii pesteri Hartopul Bonchii (dezvoltare: 6,668 m). Pestera Gruietului este axata pe un rau subteran lung de 225.6 m, deasupra caruia, in sectorul final, se dezvolta un etaj superior ascendent. Pestera contine si cele mai variate concretiuni, fiind din acest punct de vedere una din cele mai frumoase din Muntii Padurea Craiului. Introducere Pestera Gruietului este situata in versantul stang al Văii Stezelor, la o inaltime relativa de 30 m. Paraul care iese din pestera formeaza mai multe mici cascade pe depuneri de travertin, inainte de a se varsa in Valea Stezelor. Istoricul explorarilor In etajul superior a fost identificata de autor in anul 2019 o semnatura din anul 1936!

Magda Ursache. Politică și politică

Magda Ursache. Politică și politică „Religia iartă sau mai iartă. Politica niciodată.” Constantin Țoiu, Căderea în lume Am primit de la regretatul Aurel Sasu carte grea la propriu și la figurat : Politică și Cultură , Antologie de Aurel Sasu, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu, editată de Asociația culturală Eikon & Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016.Trudă, presupunând documentare îndelungată, ireproșabilă. Acum, când ne „distanțăm” de istorie, dar și de istorie literară, teme ca Arta și politica , Cultura și politica , Literatura și politica , Intelectualii și politica sunt de învățătură. Mereu politică și politică ! „E-n toate”, cum spunea maestrul în eschive George Lesnea că era Partidul Comunist. Și era. Titlul prefeței, Politica de persoane , este o sintagmă dintr-un articol al lui I.G.Duca, din „Viața literară”, 1906. Duca a fost asasinat de legionari pe peronul gării din Sinaia, în 1933 ; a

Liviu Vălenaș. Misterul vechilor statui din peșterile din Laos

Într-o seară din aprilie 2004 țăranul Boun Nong din satul Ban Na Khang Xang (provincia Khammouane) a plecat la vânătoarea de lilieci. În Laos liliecii sunt considerați, din păcate, o delicatesă culinară. Atenția lui Boun Nong a fost atrasă de o mică intrare suspendată într-o faleză la 15 m înălțime, un posibil loc unde s-ar fi adăpostit mult doritii lilieci. Cu ajutorul unor liane Boun Nong a reușit riscantă ascensiune a peretelui vertical. După mică intrare a urmat o sala mai mare, însă în loc de lilieci, perfect aliniate în gururi erau 229 de statui ale lui Budha, înalte de până la 1,5 m, majoritatea din bronz, dar și 15 din aur masiv! A fost cea mai importantă descoperire arheologică din ultimii 100 de ani din Laos. Peștera Tham Pha Fă a devenit aproape imediat o mare atracție turistică, dar și un loc permanent de pelerinaj pentru laotienii budhiști. Misterul vechilor statui din peșterile din Laos Într-o seară din aprilie 2004 țăranul Boun Nong din satul Ban N