Horia GIURGIUMAN. EUROPA, UNIFICARE sau FEDERALIZARE ?

 EUROPA, UNIFICARE sau FEDERALIZARE ?

Ing. dr. Horia Giurgiuman (din Valea Drăganului)

Astăzi, când privesc harta Uniunii Europene, mă duce gândul spre alte hărți ale trecutelor imperii (să le numim sisteme politico-ecnomice) : cel Bizantin, Roman de Apus, Otoman, Habsburgic etc. Te cuprinde o ușoară amețeală numai când, în fața hărții, întorci capul de la o graniță la alta. Și îmi vin în minte, sub formă de prezicere, cuvintele lui Peter Lynch (One Up On Wall Street, 1989), dispariția prin implozie a sistemelor nefuncționale, din cauză de „diworsification “, în loc de „diversification “. Imperiul Roman, de exemplu, s-a extins atât de mult, până când nu s-a mai putut administra. Într-o dimineață, „barbarii” care treceau Limesul ca să jefuiască în Imperiu, l-au găsit neapărat. Și au jefuit până când n-au mai avut ce. Pe urmă, „barbarii“ au ajuns la Roma, unde, vorba lui Dürrenmatt, s-au lăsat civilizați și au construit și ei, la rândul lor, tot felul de Limesuri sub alte etichete.

După mai bine de patru decenii de activitate inginerească, științifică și pedagogică, în diferite puncte ale mapamondului, după ce am analizat mii de tipuri umane, studenți, specialiști, colegi, cunoștințe etc., îndrăznesc să mă consider un observator extern obiectiv. În context, afirm că actualul eșafodaj, numit UE, nu este viabil, dintr-un motiv extrem de simplu : nu urmează principiul universal al evoluției umane line, ascendente, armonioase, și anume : DEZVOLTAREA PRIN INOVARE !

Inovarea, termen component al unui bazin terminologic complex, împreună cu inteligența, creativitatea, tehnologia, inventica etc., are, spre surpriza multora, o semnificație precisă. Inovarea este o colecție de proceduri mentale benefice, care concură la ameliorarea existenței umane în cadrul sistemului ecologic numit natură, cu respectarea legilor imuabile care guvernează acest sistem. Inovarea este o tranzacție energetică, și nu una materială, trebuie să fie o mentalitate cotidiană, nu un proiect anume. Ca să parafrazez un cunoscut scriitor francez : „Viitorul va fi inovativ, sau nu va exista deloc “!

Totala confuzie privind inovarea, poate fi ilustrată prin câteva „perle “din gândirea UE :

- „Comisia a aprobat 48 de sisteme de cercetare și dezvoltare și/sau inovare notificate “. Se confundă inovarea cu tehnologia !

- „Europa trebuie să investească în inovare dacă dorește să dezvolte noi produse și servicii “. Se confundă inovarea cu producția de bunuri !

- „Dreptul Uniunii ar trebui să stabilească un cadru clar pentru inovare, realizabil într-un interval de timp realist “. Inovarea trebuie să fie continuă și nu secvențială !

 Ignorând acest concept de bază al inovării, UE s-a dezvoltat anarhic, subiectiv, prin crearea de mcanisme birocratice, prin alipire, metamorfozare, prin interese politice locale, prin tot felul de mecanisme și subsisteme, fără nici o legătură cu principiul universal enunțat mai sus. Monstrul birocratic care a ajuns UE, o combinație nefastă între democrația simulată și dictatura timid temperată, nu poate fi coordonat prin algoritmi benefici tuturor participanților. În prezent, se pornește de la o premiză falsă, se încearcă acreditarea ideii că toți funcționarii decidenți sunt de bună credință și sunt servitori ai „binelui colectiv “, dar oare este așa ? Câți din miile de funcționari de la Bruxelles, inimaginabil de generos plătiți, știu ce atribuții are fiecare Comitet și Comisie din UE ?

Înainte de a trece la argumentarea prin exemple concrete, consider util să anticipez concluzia finală e expunerii mele :

UE nu trebuie reformată, ci trebuie să lase locul unei Confederații Europene !

Critica, chiar și cea constructivă este nu numai inutilă, dar și dăunătoare, dacă nu este susținută de argumente și de propuneri inovative privind posibile soluții. Le supun atenției cititorului.

În dezvoltarea de software de proces în domenii ingineresti, există câteva principii, care pot fi utile, prin similitudine, argumentației ce urmează :

1. Comunicarea Om-Mașină (PC) este mai importantă decât algoritmii funcționali.

2. Fără o Comunicare adecvată, algoritmii de bază devin inutili !

3. O Comunicare (interfață) uzată moral nu se „repară “, ci se înlocuiește !

4. Soluțiile de compromis, de avarie, ridică exponențial costurile, falimentul este asigurat.

5. Dacă un proiect de soft nu este realizat în timpul prevăzut, trebuie abandonat. E deja uzat moral, nu mai e utilizabil !

Câteva exemple care caracterizează disfuncționalitatea UE :

1. Comisia Europeană are o reprezentanță la București, am aflat asta cu surprindere, fără să înțeleg rostul acestei reprezentanțe. Comisia Europeană nu poate comunica cu autoritațile române decât prin interpuși ? Șeful Statului, care este Parlamentul ca reprezentant al poporului, nu este abilitat să comunice cu CE ? Nici Guvernul ? Nici alți demnitari ? Am înțeles ulterior că această reprezentanță este un „releu “de comunicare unidirecțională a informațiilor privind România, „releu “care se bucură de mai multă încredere decât autoritațile statale. Mai mult, șefa acestei comisii are un rol de „caimacan “care dojenește și amenință „neascultătoarele “autorități românești. Citez : … “Bruxelles-ul are la dispoziție mai multe „instrumente “, precum procedura de infrigement pentru încălcarea principiilor statului de drept “. Întrebare : ce prerogative are acest personaj, care își permite să amenințe autoritățile statului român și să nesocotească suveranitatea acestuia ? Mie îmi face impresia unui observator de artilerie cocoțat într-un copac între cele două fronturi, având rolul să corectze tirul tunurilor spre inamic. Numai că „inamicul“ este tocmai poporul care o plătește.

2. Din presă am aflat că a fost creată o Procuratură Europeană. O inovare desigur, care, ca orice inovare, izvorăște dintr-o necesitate. La conducerea acestui oficiu a fost numită (nu era democratic să fie aleasă, în urma unei propuneri autohtone ?) o persoană din România, extrem de contestată în țara sa. Deci, o notă bună pentru România, unde exigențele profesionale sunt mai înalte decât în UE, adică ce nu e bun în România, e minunat pentru UE. Să fie cu noroc ! Dar să profităm de privilegiul de a putea comunica în limba noastră maternă cu un înalt funcționar al UE. Iată cum ar arăta o incompletă „To do list “cu propuneri pentru Parchetul European :

- Transparentizarea activităților lui José Manuel Durao Barroso, după terminarea mandatului ca șef al Comisiei Europene. Să fie clarificat și comunicat opiniei publice dacă, unde și în ce măsură a folosit acest fost demnitar informațiile la care a avut acces ca „insider “, dacă eventualele scurgeri de informații au provocat prejudicii, cât de importante sunt acestea, dacă ele există și ce măsuri juridice se vor lua, în cazul existenței unei culpe ?

- Clarificarea evoluției și a statutului Fundației Gojdu. Testamentul lui Emanuil Gojdu a prevăzut, prin regulament, cum trebuie folosită averea sa în favoarea românilor ortodocși din România și Ungaria. Este necesar să fie lămurit dacă acest testament a fost respectat sau nu. Dacă nu a fost respectat, trebuie spus dacă există culpabilități ale unor funcționari ai Statului Român, cine sunt ei, care sunt culpele și cum se recuperează prejudiciile. În presă se spune că statul maghiar intenționează să înstrăineze complexul de clădiri Gojdu unui concern din afara UE, care urmează să contruiască acolo un complex comercial. Propun ca la această investigare să participe și delegați UDMR, a căror bună - credință să nu mai poată fi pusă la îndoială.

- Transparentizarea principiului juridic conform căruia numai unele state sunt obligate să se supună Mecanismului de Cooperare și Verificare. Pornind de la premiza că acest MCV are ca scop să reducă corupția, care este indicele cantitativ al corupției care impune acest MCV numai unora dintre state ? Și cine hotărăște asta ? Corupție există peste tot, în mai mare sau mai mică măsură, corect ar fi ca toate statele membre ale UE să fie obiectul unui MCV. „De mai bine “e loc în toate statele UE, iar impunerea MCV numai anumitor state, în cazul de față, României, are un clar caracter discriminatoriu și de antepronunțare.

- Constituirea unei delegații europene, care să cerceteze și să confirme sau să infirme legalitatea numeroaselor retrocedări de bunuri confiscate în România, din 1918 și până în prezent. Problema are dimensiuni europene, deoarece multe din documentele utilizate juridic în cazul diferitelor retrocedări provin din afara României și trezesc îndreptățite dubii de legalitate. Concret, ar fi recomandabil să se înceapă cu retrocedările din Cluj și Sibiu.

3. Acum câțiva ani am inițiat la o Universitate Tehnică din Romania, un proiect finanțat de UE, proiect care avea ca scop final generarea, în cadrul Școlii Doctorale, a unui „Task Force” de inovatori înarmați cu aprofundate cunoștințe în domeniul inovării, a gândirii structurate, a sistemelor de generare a ideilor. Acești „inovatori calificați “urmau să aplice principiile adevăratei inovări în cadrul cercetărilor lor doctorale și să le ducă mai departe în lumea tehnică românească, să le valorifice, în special în IMM-uri, să le multiplice, să le adapteze, să le perfecționeze. Acest proiect nu a putut fi finalizat, și nu în ultimul rând, din cauza cerințelor formale, birocratice, venite de la UE :

• activitatea principală în cadrul proiectului consta în raportări fără sens, pe formulare care erau modificate în permanență ;

• nu a existat nici un sprijin organizatoric sau tehnic din partea UE ;

• controalele, venite „de sus“, se rezumau numai la nesfârșite critici privind forma raportărilor și nu la fondul lor.

Multe aspecte de neconcordanță funcțională pot fi aduse în discuție, dar concluzia va fi una singură : fără inlocuirea luptelor politice meschine si fara inlocuirea acestora cu principiului INOVĂRII și fără o comunicare pertinentă între toți participanții și cu toți beneficiarii, nici un sistem socio-economic-cultural, mai ales unul gigantic ca UE, nu este funcțional ! Ideea unei organizații suprastatale, autoritare, de tip „Înalta Poartă “, cu nivelarea impusă a diversităților naționale, este aprioric sortită eșecului. Păstrarea și cultivarea diversităților poate duce, în schimb, la unitate.

Ideea de unificare sub egida unei organizații suprastatale a mai fost încercată și „s-a bucurat” de un răsunător insucces. Unificare și nivelare prin decrete și ucazuri ? Sau prin forta armelor ?

A mai fost un împărat, care a presărat cu regi din familia proprie toată Europa, dar când a vrut să înfrunte un popor „rezilient “, a constatat că armata sa nu mai are nici ce mânca și nici ce bea, că hambarele erau arse și fântânile secate. Și, vorba lui Badea Ion : „La ce i-o folosit ?“

Răspunsul la întrebarea pusă prin titlul prezentării este unul singur : FEDERALIZAREA STATELOR EUROPEI !

De ce federalizare ? O inovare istorică izvorâtă dintr-o necesitate este exemplul de succes al formării Confederației Elvețiene. În cartea „La Suisse, ou l`histoire d`un peuple heureux “, Denis de Rougement, face o descriere veridică a modului în care Elveția a ajuns statul federal prosper, pacific, tradițional neutru de astăzi. Dar, „a fost nevoie de mai bine de șase secole pentru a federaliza cantoanele elvețiene “! Legenda spune că nucleul federalizării elvețiene datează din 1291, prin Jurământul de ajutorare a trei „Văi “ (de fapt, cantoane) : Schwyz, Uri și Unterwald. Baza „ideologică “a acestei prefederalizări o constituie asigurarea indepedenței fiecărui partener, egal în drepturi și obligații. „…fiecare din numitele comunități, făgăduiește celeilalte de a-i sări în ajutor în caz de nevoie… “. Asta înseamnă că, dacă unul din cei trei tovarăși de juramânt (Eidgenossen) este atacat de celălalt, al treilea trebuie să ia partea celui mai slab. „Procedura arbitrajului, considerată sacră, …, îi favorizează pe cei mai mici și descurajează orice tentativă de hegemonie. “„...puterea unuia singur nu respectă diversitățile, obiceiurile, privilegiile grupurilor. “ De atunci, istoria acestor locuri menționează nenumărate alipiri de noi comunități, pacturi separate între diferite cantoane, lupte fratricide, uneori cu substrat religios, ocupații străine, un șir întreg de evenimente tumultuoase, dar principiile federaliste de bază, autonomia și diversitatea, se păstrează. Confederația Elvețiană, care se naște cu adevărat la 1848, își elaborează o Constituție, are o armată unică. „Uniunea este reală, puternică, în măsura în care autonomiile își aduc contribuția la ea, iar ele își aduc contribuția numai dacă au garanția existenței lor distincte. “

Reușita „soluției elvețiene “a dat de gândit multor cugetători : Bluntschli, Karl Meyer, Gagliardi, Nabholz, Feller, Gasser etc. Sunt mulți, dar de la toți rămâne ideea de bază : „…federalismul se prezintă ca o adevarată apărare împotriva spiritului totalitar “. Asta ar trebui readus în atenția multor europeni actuali.

Cum ar trebui să arate o Europă federalizată, cu perpective de funcționare ? Iată câteva propuneri :

1. Renunțarea la forma actuală de organizare a UE și înlocuirea acesteia cu o Confederație a Statelor Europene, CE

2. CE să fie total apolitică și să aibă caracter economic, cultural și de apărare

3. Consiliul CE să fie format din persoane nepolitice, unul pentru fiecare țară și să fie aleși de statul respectiv. Acești aleși să reprezinte, în primul rând, interesele țării și pe urmă un domeniu de activitate, în care sunt competenți

4 Parlamentul CE să fie format din Comitete Naționale și să elaboreze Reguli de Conduită în cadrul CE, numite Legi Federale. Aceste Legi vor fi adaptate și preluate de fiecare Parlament Național, în funcție de specificul propriu !

5. Interzicerea amestecului CE sau al unui stat din CE în treburile interne ale altui stat !

6. Țările participante vor colabora între ele pe bază de contracte negociate separat, în funcție de interesele naționale.

7. Comitetul de Apărare al CE va lua toate măsurile necesare securității Europei, alianțele militare în afara Europei vor fi interzise

8. Fiecare stat va organiza și va subvenționa propriul aparat administrativ în CE

9. Administrația Generală CE va fi organizată de către Parlamentul CE și va fi suportată solidar de către statele participante

10. Nu vor mai exista subvenții CE, decât pentru Apărare

11. Unire prin Diversitate ! Înființarea unui Comitet CE pentru păstrarea identității naționale a fiecărui stat

12. Existența unui Comitet de Conciliere și Aplanare a conflictelor între statele participante și cu statele din afara CE

Punerea în fapt a unui asemenea Codex poate duce la salvarea Europei „diworsificate “. E un proiect uriaș, care nu poate fi încredințat decât unei organizații neutre, competente, experimentate și cointeresate în reușita lui. „Die Erfahrung ist die Summe de Misserfolge “- Experiența este suma insucceselor ! Mai cunoașteți pe cineva care să aibă o experiență seculară în realizarea unei federalizari de succes în afară de Elveția ? Și care să fie arzător interesat în existența unei Europe funcționale ? Eu nu!

 

 

 Nota Redacției. Ideile politice și orgnizatorice ale lui Horia Giurgiuman, fost coleg de claspă la Școala Medie nr. 4 din Cluj (acum Liceul Național Emil Racoviță din Cluj-Napoca sunt foarte raționale. Horia Giurgiuman privește harta Europei de undeva din Zurich, ceea ce poate însemna că perspectiva sa este diferită de aceea a unui alt Horia Giurgiuman care ar trăi acum, să zicem, în localitatea Valea Drăganului, sau chiar a unui european care trăiește la Erevan. Fiindcă și Armenia, cu vestita sa capitală, Erevan, de plăcută amintire de pe vremea glumelor socialiste cu sfaturile emise de Radio Erevan, face parte din Europa. Europa nu mi se pare a fi doar une teritoriu de la Atlantic la Ural, pe teren rusesc dincolo de Nistru, ci și lumea care duce spre Caucaz, muntele unde se chinuia pe vremuri Prometeu. Statele mici și mijlocii din această parte a lumii noastre, fac parte din Europa. Ele sunt un pic la strâmtoare din cauza presiunii celor mari. Aici cred că ar mai fi de lucrat, până ne federalizăm.  Dan Culcer