DREPT LA REPLICĂ. O campanie curat murdară
Preambul
I.
Conform Statutului,
USR organizează o dată la cinci ani alegeri. Pe 9 martie, a avut
loc, după cum am comunicat pe site și în România
literară, ședința
Consiliului USR care a dezbătut și aprobat măsurile statutare
necesare organizării Adunării Generale de alegeri. Totul a fost
adus la cunoștința Filialelor. Candidații la Președinție, cinci
la număr, au fost invitați împreună cu reprezentanții lor din
Comisia de numărătoare a voturilor la o întâlnire de lucru în
care să se stabilească modalitățile de desfășurare a votului.
Doar patru dintre candidați s-au prezentat, însoțiți de
reprezentanții lor, între care eu însumi și reprezentantul meu.
Al cincilea candidat a lipsit fără să anunțe. E vorba de dl Dan
Lungu. Nici reprezentanta d-sale, dna Doina Ruști, n-a fost
prezentă. Lăsând la o parte impolitețea, absența poate părea un
detaliu fără semnificație. Din nefericire, avea o semnificație de
care însă nu ne-am dat seama pe loc. Dl Dan Lungu dorea un
tratament special! În dispreț față de ceilalți patru candidați
(care s-au comportat normal, decent, nepretinzând nicio favoare),
inclusiv față de mine, ca Președinte în exercițiu până la
depunerea mandatului. În ce mă privește, nici eu n-am pretins un
regim special, cum n-am făcut-o nici cu ocazia precedentelor
alegeri: m-am supus rigorilor candidaturii, mi-am comunicat asemenea
tuturor candidaților programul (spre deosebire de dl Dan Lungu, care
a venit cu noi și noi idei de câte ori a acordat interviuri, n-am
trimis e-mailuri zilnice în Filiale, nici nu m-am întâlnit cu
membri USR) și n-am intrat niciodată în polemică deschisă pe
tema programelor celorlalți candidați. A făcut-o, în schimb, dl
Dan Lungu cu asupra de măsură, transformându-și campania de
alegeri într-un veritabil asalt contra conducerii actuale a USR,
prin toate mijloacele și îndeosebi pe Facebook, punând întrebări
insidioase, răspândind „informații” false, mergând până la
amenințări.
Este motivul pentru care m-am
hotărât să folosesc acest drept la replică, în calitate, nu de
candidat, ci de Președinte al USR. Nu mai e vorba despre mine, ci
despre imaginea instituției căreia colegi ai mei și cu mine ne-am
devotat, fără a urmări vreun interes personal, neprecupețind
niciun efort. Stabilitatea USR, astăzi, reprezintă dovada
peremptorie. Doar o mână de răuvoitori, între care dl Dan Lungu,
individ ambițios, lipsit de scrupule, cred de cuviință s-o
împroaște cu noroi.
Dl Dan Lungu va fi uitat că, depunându-și
candidatura, mi-a solicitat o întrevedere, pe care, firește, i-am
acordat-o, împrejurare în care mi-a declarat că dorește o
„campanie curată”. I-am replicat că toate campaniile de alegeri
din USR la care am participat, simplu membru sau candidat, din 1963
și până în 2013, cele din regimul trecut inclusiv, au fost
curate. Dl Dan Lungu nu s-a ținut de cuvânt: a reușit s-o
murdărească pe cea din 2018 cum n-au reușit nici chiar politrucii
PCR înainte de 1989.
Suspiciuni, dezinformări și amenințări
II.
Baza campaniei
murdare a dlui Dan Lungu este triplă: suspiciuni fără temei,
dezinformări sistematice și amenințări, mai mult sau mai puțin
voalate.
1.
Din bogata
„corespondență” pe care a întreținut-o cu conducerea USR în
ultima lună, se desprinde o neîncredere ofensatoare a dlui Dan
Lungu în capacitatea acesteia de a organiza statutar și onest
alegerile. A solicitat măsuri aberante de securitate a votului, cum
ar fi prezența la urne a unor bodigarzi. Bănuindu-ne, probabil, de
intenția de a vicia rezultatul. Că mă crede în stare de a proceda
incorect, iată o dovadă că nu mă cunoaște. Nu că aș avea
pretenția. Dar că își închipuie că e musai să viciez votul ca
să câștig alegerile, iată o dovadă de orgoliu fără măsură.
Și încă: neîncrederea îi are în vedere și pe membrii USR în
general, socotiți de către dl Dan Lungu numai buni de a fi
manipulați cu promisiuni deșarte și cu informații pe cât de
tendențioase, pe atât de false. Un exemplu potrivit este chiar
Programul dlui Dan Lungu. Din cele 8 puncte principale, 6 sunt deja
îndeplinite în mandatele noastre anterioare, lucru binecunoscut
membrilor noștri; un al 7-lea prevede acordarea de personalitate
juridică Filialelor (ceea ce Statutul interzice pe bună dreptate,
pentru că ar însemna pierderea calității de utilitate
publică, așadar,
între altele, a posibilității de a primi bani de la stat, și ar
deschide totodată o poartă largă pentru fărâmițarea sau
federalizarea USR, poartă pe care a intrat deja la UAP Alba-Iulia
controversatul avocat și plastician Mârza, târîndu-și confrații
într-un șir nesfârșit de procese, extinse apoi la USR și la
ANUC!); în fine, un al 8-lea punct prevede reprimirea în USR a
celor, în fond, autoexcluși care au întrunit trei Adunări
Generale, din care justiția a declarat deja ilegale două, și și-au
ales cu această ocazie altă conducere decât aceea actuală a USR,
re-re-cunoscută în instanță prin sentințe definitive. Scriitorii
considerați autoexcluși fiindcă au ales altă conducere nu sunt
cei care au contestat U.S.R. Dovadă că dl Dan Lungu este membru, ca
și alți contestatari.
2.
Cu dezinformarea
stă încă și mai bine dl Dan Lungu.
O
primă problemă care îl macină este legată de banii cheltuiți
de conducerea USR.
Am scris bine: cheltuiți.
De felul în care acești bani au fost obținuți, cu câte eforturi,
dl Dan Lungu se dezinteresează suveran. Grija lui e că USR ar fi
risipit
un milion și jumătate de euro. Ceea ce nu știe (sau, lucru și mai
grav, se preface a nu ști) este că fiecare ban public are o
destinație precisă și nu poate fi folosit decât în condiții
contractuale extrem de stricte. Jumătate din sumă, de altfel, o
reprezintă banii de la buget pentru publicații, ordonatorul de
credite fiind Ministerul Culturii și Identității Naționale,
căruia USR îi transmite decontul cheltuielilor până la ultimul
leu, însoțit de documente justificative. (De sume similare
beneficiază, în urma demersului USR, și alte publicații din țară.
Câtă exigență există în decontarea banilor, ne-a arătat-o
dispariția revistei Cultura,
incapabilă să facă față birocrației cu pricina!). Repartiția
se face pe ANUC, conform unui protocol referitor la numărul și
periodicitatea publicațiilor. E normal ca un săptămânal ca
România literară
să primească o sumă mai mare decât cele șapte lunare și un
bilunar, câte are USR. Aici nu încape nicio neregulă. Aflat în
corespondență cu un fost și regretabil consilier al unui fost și
regretabil Ministru al Culturii, dl Dan Lungu e sfătuit de acesta să
caute nod în papură revistelor USR, care ar fi citite doar de cei
care le scriu! Despre importanța lor vitală pentru viața literară
și pentru literatura actuală, niciun cuvânt!
3.
Într-o ordine
înrudită de idei, dl Dan Lungu le plânge demagogic de milă
Filialelor, pe care Conducerea centrală le-ar defavoriza sub raport
financiar. Din nou, dl Dan Lungu nu știe (sau se preface a nu ști)
că Filialele rețin în
întregime,
pentru cheltuieli
proprii, cotizațiile; că salariile la reviste și la Filiale sunt
plătite, nu din cotizații, ci din fondurile centrale, ca și alte
cheltuieli pentru evenimente curente. În plus, din cele 9 publicații
bugetate, 6 aparțin Filialelor din țară. Un alt neadevăr prin
care dl Dan Lungu încearcă să obțină voturi.
4.
Un fel de șantaj
îl constituie felul în care dl Dan Lungu le-a sugerat membrilor
USR, prin e-mail-urile expediate la foc automat sau prin declarații
mincinoase, că actuala conducere le-ar pune în primejdie pensiile
suplimentare. Să nu ne mai jucăm spunând că sunt vorbe în vânt:
sugestia cu pricina e o veritabilă imfamie! Nu numai că actuala
conducere susține dintotdeauna pensiile suplimentare, care se acordă
din primul nostru mandat, de la Legea nr. 8 / 2006, promovată de
noi, nu numai că ele sunt garantate inclusiv în Programul meu, dar
cine vorbește? Vorbește membrul unui partid politic care promovează
un proiect de lege prevăzând desființarea tuturor pensiilor
speciale, cu excepția celor pentru militari și magistrați! Acum
îmi dau seama de ce în Programul dlui Dan Lungu se vorbește despre
„finanțări suplimentare”, în loc de „pensii”: ca să nu se
facă vreo legătură ticăloasă între D.L, membru al USR, și
D.L., membru al... USR. Ca membru de partid politic, dl Dan Lungu se
numără printre inițiatorii unei propuneri legislative, menită să
abroge toate pensiile speciale nebazate pe principiul
contributivității.
5.
Între atâtea
bazaconii, dl Dan Lungu mai emite una: reproșează actualei
conduceri că a risipit banii scriitorilor pe procese
intentate...scriitorilor. E vorba, ați înțeles, de cele 101
procese care au fost
intentate USR de către cei câțiva (între 7 și 27) contestatari,
constituiți într-o USR declarată ilegală în justiție,
nicidecum de procese intentate contestatarilor de către cei 2600 de
membri ai USR recunoscută ca legală de aceeași justiție.
P.S.
Interesul major
pentru bani al dlui Dan Lungu e mai vechi. Singura lui relație cu
Filiala ieșeană din care face parte a constat în trei cereri de
bani pentru deplasări în străinătate, bani prevăzuți într-un
program al USR din urmă cu câțiva ani. Din cauza crizei dintre
2009-2012, programul a trebuit abandonat. Precizez că niciun membru
al conducerii USR n-a beneficiat de el și că în ultimii ani USR
n-a cheltuit niciun singur euro pentru astfel de deplasări. Eu
însumi am venit de fiecare dată de la Paris, cât m-am aflat la
UNESCO, pe banii mei.
6.
Dl Dan Lungu n-a
ezitat să amenințe conducerea USR. Las la o parte amenințările
voalate, de tipul șantajului, utilizat în cazurile în care dl Dan
Lungu n-a izbutit să obțină titlul de candidat special și ne-a
inundat cu e-mail-uri prin care ne solicita pentru el însuși tot
felul de informații pe care le putea găsi pe site-ul USR, în
Statut, chiar și unele care nu erau neapărat destinate
publicității. Nu e vorba de o curiozitate bolnăvicioasă, ci de
intenția de induce ideea (falsă!) că avem ceva de ascuns, o
neregulă sau o fraudă. Ca să nu mai spun că are grijă de fiecare
dată când ne scrie să pună întrebările pe Facebook spre a fi
citite de toată lumea. Intoxicare, în toată regula!
7.
O amenințare cât
se poate de directă, dl Dan Lungu a făcut într-o scrisoare
adresată vicepreședintelui USR, Gabriel Chifu, și deopotrivă
Consiliului din 9 martie. Și anume, că ne (mă includ și pe mine,
deși numele meu nu apare în scrisoare) va acționa în judecată
pentru că ne-am referit în ședința de Consiliu la anumite
„probleme cu justiția” ale d-sale. Această referire a fost
făcută, într-adevăr, ca răspuns la întrebarea unui membru al
Consiliului, cu precizarea că atât Gabriel Chifu, cât și eu, am
susținut aprobarea candidaturii dlui Dan Lungu, sub cuvânt că
informațiile pe care le avem nu sunt oficiale și că, în orice
caz, până va exista o sentință definitivă, dacă va exista, dl
Dan Lungu se bucură de prezumția de nevinovăție. Informat greșit
de către cineva, chiar în timpul ședinței, dl Dan Lungu a trecut
la amenințări. Dacă nu s-ar fi umflat în pene și ar fi
economisit ceva minte, dl Dan Lungu nu ne-ar fi obligat ca, pentru
orice eventualitate, să încercăm să aflăm cum stau lucrurile
dincolo de zvonuri. Am obținut un Raport al Curții de Conturi-Iași
din care rezultă limpede că dl Dan Lungu, director și ordonator de
credite al MNLR Iași, a încălcat un număr considerabil de legi,
de ordonanțe de guvern și de alte reglementări printr-un
management defectuos și că i s-au imputat unele sume de bani
cheltuiți fără documente acoperitoare. Așa s-a ajuns la două
procese pierdute de dl Dan Lungu, sentințele nefiind însă
definitive. Are sau nu are dl Dan Lungu „probleme cu justiția”?
E bine de știut totodată cine reproșează actualei conduceri a USR
nepricepere managerială și gestiune frauduloasă! Ce încredere
să-i acorzi unui om care pretinde că va îndrepta lucrurile la USR
dacă va fi ales? Tot atâta câtă merita când a promis o „campanie
curată”, care s-a dovedit, iată, curat
murdară.
A
bon entendeur, salut!
Nicolae
Manolescu,
Președintele
Uniunii Scriitorilor
din
România
Comentarii
Trimiteți un comentariu