Câteva luni după decembrie 1989, atunci când mulți ne-am dat seama că Revoluția fusese amânată, precum se spune că s-ar fi întâmplat cu Revoluția dela Ploiești, cu Republica, a cărei proclamare fusese anunțată dintr-un balcon, aveam adesea discuții pasionante cu prietenii din exil, aceiași cu actualii colaboratori și redactori ai acestui blog, sau alții.
Ce-i de făcut ? Nu este o întrebare din retorica leninistă. E baza de pornire a oricărui proiect.
Un proiect de societate în curs de reformare fusese transformat în câteva luni în proiect de societate comercială, acaparat de o seamă de profitori, manipulatori, care au facilitate recolonizarea României, sub o stăpânire mai puțin vizibilă decât cea care se instalase susținută de armata sovietică, dar nu mai puțin opresivă, prin impunerea unui model de import, dezvoltarea organică a României fiind iarăși întreruptă.
În loc de democrație se instala o cleptocrație în cadrul căreia colaborau vechii nomeclaturiști cu noii «capitaliști», monstruoasă coaliție susținută din exterior, distrugând orice veleitate de independență și orice resurse de economie națională, în numele privatizării sălbatice, care a slujit la spolierea națiunii de bunurile sale colective și la instalarea unei piețe libere de orice control sau protecție față de agresivitatea industriilor din țările Europei occidentale în căutare de piețe de desfacere neprotejate pentru bunurilor lor de consum, pentru agricultura lor și în căutare de forță de muncă ieftină, de terenuri agricole mai puțin poluate.
Publicistica sau studiile prezentate pe acest blog sub forma unei reviste care cuprinde texte vechi sau noi, nu răspund doar acestei întrebări ci participă la reconstituirea memoriei colective sabotată și pervertită de Comunism, distrusă de individualismul sălbatic indus ca valoare supremă prin Restaurație.
Dan Culcer
Comentarii
Trimiteți un comentariu